The realm without snakes

6

-Misty, bine ca ai venit. Trebuie sa te anunt ceva, nu mai faci parte din clasa de matematica. Cel putin nu din asta, ai rezultate foarte bune, ai fost avansata la clasa de experimentati.
-Poftim?! Am zis umita. Adica cum, ce?
-Vei avea matematica in alte ore. Acum ai ora libera.
-Mm wow, nu ma asteptam. Ma scuzati ca am intrerupt ora.
-Nu face nimic.
Vestea ca am fost avansata ma face sa ma simt ciudat, parca au venit toate schimbarile in acelasi timp. Si mai e si auditia in cateva zile.

In urmatoarele zile am facut cunostinta cu cei din clasa de avansati...din pacate aici nu aveam coleg de banca. Pe baiatul care ma condusese acasa nu l-am mai vazut, iar maine am auditia.
Am ramas cu Jennie peste program sa facem repetitii, au iesit foarte bine, am mari emotii pentru maine.
-Suntem gata, Misty?
-N-am fost niciodata mai gata.
Aproape ca tipam pe holurile pustii ale licului cand ne luam lucrurile de la dulapuri.
-Choco Vibee! Tipa Jennie ca o nebunaa.
-Fetelor! Se auzi o voce de baiat. Ce faceti aici la ora asta? Si vedem o silueta venind spre noi.
Jennie se schimba la fata dintr-odata, se inrosise si imi sopti la ureche:
-E Jim. Isi lasa capul in jos si zambeste.
-Serios, se apropie de noi. Ce faceti aici?
-Avem aceeasi intrebare. Zic eu incercand sa nu o las pe Jennie sa vorbeasca ca sa isi revina.
Jen rasufla in spatele meu, cred ca i-a trecut momentul.
-Noi, incepe ea....dam maine auditie.
-Serios? Bafta! Eu sunt Jim, si imi intinde mana.
-Misty. Si ii zambesc. Ramane putin pe ganduri si facuse ochi mari.
-Acea Misty..
-Acea care? Intreb eu.
-Aceea noua, tresare dintr-odata.
-Eu si Misty...speram sa primim macar niste aplauze.
-Nu stiu de ea, dar cu vocea ta sigur primiti. E asa draguta..
-Serios?
-Daaa! Mereu ai cea mai calda si vibranta voce la muzica. Si te ascultam toti cu placere.
-Sau ca tipa profu' la voi. Si incepe Jennie sa zambeasca.
-Plecati asa tarziu? Va conduc pana acasa, se ofera Jim.
Atunci in capul meu imi vine o idee.
-Eu mai stau putin. Trebuie sa caut ceva. Duceti-va voi, sa imi dai mesaj cand ajungi acasa Jen, ai inteles?
-Da doamna Vasculet! Adica Misty, Misty.
Jim incepe sa rada, iar aceastia pleaca.
Imi aduc aminte de carte, ma duc la biblioteca sa o caut, intre timp ii dau doamnei Meson mesaj ca voi intarzia, dar nu trebuie sa trimita pe nimeni dupa mine. Cartea e unde am lasat-o, pe pagina pe care scrisesem mesajul catre tipul necunoscut este scris:

Iti place sa te joci, sau doar mi-se pare?
Rime dulci parca-s cazute din soare.
Scrie-mi ce-ai simtit sau gaseste o cale,
O sa iti ies in fata doar daca-mi tresare.

Ok e poetic putin, si repezit chiar. Cum as putea eu sa gasesc o alta cale sa ii spun? Nu vreau sa ii scriu, vreau sa-l cunosc.
Se face tarziu, ar trebui sa merg acasa.
Se simtea toamna, strazile sunt si mai intunecate, mi-e teama...dar am promis ca merg singura.
-Iar umbli singura noaptea. Se aude o voce familiara.
-Iar tu?! Ma intorc speriata. Cine esti?
Baiatul se da in lumina, e atat de dragut din ce pot vedea, are o privire blanda si niste ochi mici, si parul saten, e clar acelasi care m-a dus acasa. Insa nu ii vad toate trasaturile bine din cauza intunericului.
-Da, iar eu. Si te duc iar acasa. Clar!
Ok dispare tot farmecul lui cu tonul autoritar si ma intristez putin.
-Scuze, se uita la mine si imi cuprinde mainile. Era ciudata vibratia pe care mi-o transmitea. Nu ma pricep sa vorbesc cu unii oameni, haide, i-am promis lui Yan ca te duc acasa.
Deci e prieten cu baiatul doamnei Meson, hmm oare atunci el l-a pus sau era intamplator ca m-a dus acasa acum cateva zile.
-Ok...
Pe parcursul drumului nu vorbim nimic.
-Serios? Tu nu vorbesti?
Ma uit spre el, chiar e cu adevarat atragator, nu stiu ce mai exact. Fizic ii puteam vedea doar culoarea parului si ce ii mai zarisem putin din ochi, dar avea ceva in voce si ceea ce am simtit cand mi-a luat mainile in ale lui, niste mici vibratii.
-Nu vorbesc cu strainii...
De ce imi venea sa rad ca am zis asta?
-Cum te cheama?
-Uite am ajuns. Sa nu mai stai asa tarziu.
-Ok..
Nu pot scoate nimic de la el din pacate.
Cand sa intru in bloc il aud:
-Misty..!
Ma intorc spre el din usa blocului.
-Bafta maine! Ai o voce frumoasa.
Am ramas masca, ok o voi lua ca pe o incurajare. Dar de unde stie el cum cant eu?
Am ajuns sus gandindu-ma doar la asta, doamna Meson deja dorme. Ma uit in telefon, Jennie mi-a dat 3 mesaje in care imi spune ca Jim a vorbit cu ea tot drumul si ca la sfarsit i-a facut cu ochiul, si inca 20 de mesaje cu diferite emoji.
Si eu sunt aici...gandindu-ma la un baiat pe care nu stiu cum il cheama.
Maine e ziua cea mare, trebuie sa adorm ca sa fiu in forma.

M-am fatait toata noaptea, nu am avut stare, dimineata ma trezesc repede si ma pregatesc.
Eu si Jennie am hotarat sa ne imbracam cu o pereche de pantaloni scurti negri, un dres plasa , un tricou scurt kaki; in picioare niste bocanci cu putin toc. Ne-am prins un mic motulet in varful capului si purtam amandoua o pereche de cercei lungi identici.
-Mai avem putin si urmam.
-Stiu Jen, mi-e frica....
-Atentie! Atentie!Se aude la microfon.
-Inainte sa vina urmatorii pe scena, va informam ca s-ar putea sa mai exista o proba de departajare.
-Suuper, si aia in ce ar mai consta? Spune Jennie putin speriata si ironica.
-Stai sa vedem daca ajungem acolo...zic eu fara speranta.
Momentul nostru este ultimul si primim destule aplauze. Din pacate se pare ca ajungem intr-o pozitie pe care nu ne-o doream, ajungem la departajare.
-Ok, spuse barbatul care tine auditia, proba consta in a canta solo orice doriti. Bafta fetelor!

Celelalte fete canta chiar frumos, dar nu prea le plac, sunt cam infumurate.
Vine randul nostru, Jen e prima si reuseste sa fie perfecta, ca de obicei.
E randul meu, daca o dau in bara? Daca ma vede prietenul dragut al lui Yan? Daca e tipul de pe banca aici? Daca vor rade toti de mine? Ce ma fac? Ce sa cant?
Dintr-odata imi vine in minte  "fa ce iti place", urmata de "gaseste o alta cale". Cele doua se contopesc in capul meu si incep sa cant tot ce simteam atunci cand citeam cartea aceea. Sper ca el sa fie aici printre cei prezenti.
Tin ochii inchisi pe tot parcursul interpretarii, iar cand ii deschid observ cum o sala intreaga se holbeaza la mine si incep toti sa ma aplaude, barbatul responsabil cu auditia anunta:
-Fara doar si poate,...Choco Vibe castiga....pe langa respectul si admiratia noastra, un contract liber la o agentie.
Sunt atat de fericita. Jennie moare aici.
In timp ce mie imi explica ce inseamna un contract liber, Jennie semneaza.
Se pare ca un contract liber este un contract in care nu suntem obligate sa fim prezente la agentie, dar putem fi chemate sa facem colaborari cu artisti, sa inregistram o piesa o data la doua luni sau sa prezentam diverse emisiuni, evenimente.
Dupa ce semnez si eu, Jim vine sa ne felicite.
-Bravo fetelor! Stiam eu ca puteti.
-Serios? Intreba iar Jennie cu tonul ei emotiv.
-Da! Adica ne-ati dat un vibe dulce, si zambeste la ea.
Eu ma retrag intr-un colt lasandu-i sa vorbeasca, mi-se par dulci. Dintr-odata aud niste fete care susotesc.
-Ai vazut?
-Da, pana si el a ramas cu gura cascata...
-Canta chiar bine, are o voce interesanta.
-Si cum rappuia in duet, e o adevarata voce.
Ma simt ciudat, stiu ca vorbesc despre mine, dar ma simt si bine, ma simt ca sunt buna de ceva. Dar stai? Ce zic? Cine e asa wow si m-a apaludat? Oare baiatul cu gluga? Sau prietenul lui Yan? Sau se referea la Jim? Sau..? Nici nu stiu cine poate fi.
Nu inteleg nimic, ma bucur ca desi e o incercare prosteasca a mea, e o incercare in care mi-am demonstrat ca pot.
-Misty?
-Mmm? Tresar putin.
-Eu si Jim mergem la cantina. Vii?
-Nu, o sa merg sa iau putin aer. Pofta buna.
In timp ce ma indrept spre gradina, ma intalnesc cu Mete.
-Hello! Am auzit ca ai luat auditiile. Cica rusoaica i-a lasat cu gura cascata, si acesta imi face cu ochiu'.
-Eh! Exagereaza. Am dat tot ce aveam mai bun.
-Si ai reusit. Bravo!
-Mete, cum e la mate?
-Naspa, stau singur. Si profu' imi zice mereu "Turciaaa, nu mai dormi, inca esti pe fusu asta orar."
-Da, el chiar se crede amuzant.
-Stiu! Ce sa-i faci. La tine?
-Nu e greu nici acolo ce fac, dar...nu am coleg de banca.
-Eh! Oricum intr-o luna nu mai aveai nici aici.
-Hai maa! Macar a fost o experienta placuta.
-Asa e.
Dupa ce mai discutam putin ma hotarasc sa imi duc drumul la capat; acela de a merg in gradina, pe aceeasi banca.

Cand ma uit in directia bancii, observ ca e ceva pe ea, o cutie mai exact.