Într-o primavara. Boruto, după o misiune aproape de moarte, decide să îşi mărturisească sentimentele pentru Sarada, fata cu părul ca noaptea şi ochii de un roşu sângeriu răpitor. Relaţia lor trece prin mai multe hopuri.. Vor reuşi ei să treacă pest...
-Ştiţi deja ce aveţi de făcut, vă urez noroc. Asta îmi aduce aminte de misiunile pe care le aveam pe timpul când eram genini. O luăm din loc. Atunci când eram mici ne antrenam tot timpul în pădurile astea alături de Konohamaru. Totul e enervant de verde în jur. E doar 10 dimineaţa şi soarele bate cu putere. O să fie o călătorie lungă. -Imi pare rău ca v-am stricat vacanţa, spune doamna Enma pe un ton stins. -Nici de cum, doamna Enma, de ieri am venit acasă, se repezește Sarada, nu aţi stricat nimic. Mereu a fost aşa, ia totul asupra ei şi se învinovățește pe ea însuşi pentru orice. -Mă bucur să aud asta. Spuneți-mi doar Enma vă rog. -Şi Enma, de ce te caută acel clan din satul sunetul? O întreb eu. -E o poveste lungă, dar am timp. În mare parte e din cauza numelui meu, ei mă confundă cu Ai Enma, o zeița a morţii din cultura lor, care, dacă este chemată, îţi poate aduce răzbunarea. Mulţi cred că este doar o poveste de adormit copii, dar nu şi ei. -Am citit despre asta. Omoară persoana pe care vrei să te răzbuni prin frică, nu-i aşa? -Aşa este, Sarada. Simt cum pielea mi se face ca de găină. Ne continuăm călătoria în linişte. Satul ascuns în nori e departe de cel ascuns în frunze. Se lasă seara aşa că facem o pauză. Am mers toată ziua prin căldură, sunt mort de oboseală. Sarada vine spre mine. -Boruto, am mâncare în geantă, i-aţi ce vrei. -Ce bine, sunt mort de oboseală. Am o durere de cap îngrozitoare. -Lasă-mă să mă uit. Îmi analizează faţa şi apoi corpul. Da-ți tricoul jos. Fac aşa cum îmi spune. Îşi aşează mâinile pe spatele meu şi foloseste ninjutsu medical. După 10 minute mă simt mult mai bine. -Du-te şi mănâncă ceva, mă îndeamnă ea. După ce mâncăm decidem că o să facem de veghe în 3 ture. Primul eu, apoi Sarada şi Mitsuki ultimul. Sarada îmi sărută fruntea şi pleacă la culcare. Tura mea se sfârşeşte fără nici un incident. E 4 dimineaţa şi o bubuitură puternică mă trezeşte din somn. Îmi deschid ochii adormit şi o văd pe Sarada pe jos. Mă ridic repede fără să realizez ce se întâmplă. -Boruto, nu... -Sarada, ce s-a întâmplat cu tine? Ei sunt de vină.. Îşi întinde mâna spre mai mulţi ninja mascaţi. Un val de shurikene aţintite asupra noastră. Mă întorc spre Sarada, formând un paravan pentru trupul ei. O iau şi o pun într-un arbore înalt. Mitsuki şi Enma se trezesc şi ei. -Mitsuki, strig eu, ai grijă de Enma. Un alt val de shurikene. Unul îmi atinge spatele făcând ca sângele să curgă pe sub tricoul crem. Trebuie să învăţaţi o lecţie, idioţilor! Sunt 3 ninja, toţi mascaţi, aşezaţi strategic în 3 unghiuri moarte. Mitsuki mi se alătură. Alerg pre cel din mijloc, iar când sunt în faţa lui mă teleportez spre primul ninja înjunghiindu-l cu un kunai. Mitsuki face acelaș lucru cu primul. Când ajung din nou în faţa celui din mijloc fac câteva semne strigând: -CHIDORI.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Sarada se trezise deja. Decidem să părăsim cât mai repede pădurea, acei ninja nu erau din satul sunetului. Ne strângem repede lucrurile fără să facem mare gălăgie. O iau pe Sarada în spate şi pornim din nou la drum. Mă simt urmarit în pădurea asta, parcă toate frunzele se uită la mine. La ora 4 dimineaţă ieşim din pădure. -Nu vă faceţi griji, aproape că am ajuns. Spune Enma. -Sarada, m-ai rezişti? -Sunt ok, Boruto, aş putea merge şi singură. Spune ea din spatele meu. -Nici nu mă gândesc la asta. Mitsuki începe să râdă. La ora 15 ajungem în sat. Mă dor toate oasele şi mor de cald. -Locuieşti departe? -Nu, deloc, urmaţi-mă! Satul e tare interesant. Arhitectura de aici e cu totul diferită faţă de cea din Konoha. Unele case mai vechi sunt săpate în stâncă, în timp ce altele au acoperişurile ca forma unei scoici, probabil pentru a îmbină mai bine vechiul cu noul. Străzile nu sunt la fel de aglomerate aici, în schimb vântul bate puternic. Până şi strada pe care mergem e construită înconjurul munţilor. Ajungem, după 10 minute de mers la casa lui Enma. Când deschide uşa o fată îi sare în braţe. Trupul ei firav îmi spunea că nu are mai mult de 5 ani. Avea părul castaniu, de aceiaşi nuanţă ca Enma. -Mama, bine ai venit. Spune ea. -Ayame, ce dor mi-a fost de tine. Mama îşi ia in braţe copilul. Vă rog intraţi. O las pe Sarada jos şi intrăm in holul casei, unde ne descălţăm. -Mama, cine sunt ei? Întreabă fata inocent. -Ei sunt Boruto şi Sarada, iar in spatele lor e Mitsuki. Ei m-au ajutat să ajung acasă. Ea e Ayeme, fata mea. -Încântată, spune Ayeme bâlbâindu-se. -Şi noi, spunem la un loc. -Vă rog, urmaţi-mă! Ajungem în livingul casei. În mijlocul încăperii se afla o canapea şi un fotoliu de fiecare parte a acesteie. În faţa lor o biblioteca şi o comodă pe care stătea un televizor. Câteva plante, cărţi şi lucruri handmade înfrumusețau camera. Am luat toţi loc. -Mă duc să pregătesc masa, vă rog, simţiţi-vă ca acasă. Baia e pe hol. Enma a plecat spre altă cameră, unde bănuiam că se află bucătăria. -Sarada, să mergem să îţi bandajăm rănile. Ayeme se uita curioasă la mine. Şti cumva unde aveţi un chit de prim ajutor? Fata dă din cap stângace. Desface un dulap şi scoate ce i-am cerut. -Multumesc, spun în timp ce îl i-au din mâinile ei mici. Acesta se înroşeşte. Gestul ei mă amuză cumva. Merg cu Sarada spre baie, nu puteam să mă dezbrac în faţa lui Ayeme. Intrăm în baie şi primul lucru care îmi sare în ochii este mărimea, fiind foarte spațioasă. Mă asez pe un scaun. -Da-ți tricoul jos, te rog. Spune ea. -Baby, nu mi-am mai cerut asta o dată? -Boruto, nu avem timp de jocuri. Vine spre mine şi îmi scoate tricoul, iar apoi îmi analizează spatele. Îşi trece un deget peste lovitura primită anterior şi o vindecă. O pansează strâns. Îşi scoate bluza la rândul ei. -Poţi? Întreabă ea în timp ce se întoarce cu spatele. -Da.. Sunt doar câteva zgârieturi, le dezinfecteaz, iar apoi pansez totul, nu? -Exact, de loviturile serioase am scăpat eu. Fac exact aşa cum i-am explicat. Când se întoarce o sărut pe gât, urcând usor spre buzele ei. Când le găsesc, o musc pe cea superioară ca mai apoi să îi sărut şi buzele arse de soare. Mă împinge uşor. -Nu putem să o facem aici. -Ştiu, hai să mergem! O prind de mâna şi o trag pe hol. Când intrăm din nou in living îl găsim pe Mitsuki jucându-se cu Ayeme. Sarada sara lângă ei şi începe şi ea să o gâdile pe mica fata. -Stop, stop. Spune ea râzând. Cei doi se opresc. -Ayeme numele tău înseamnă iris, nu? -Da, Sarada-chan, al tău ce înseamnă? -Oh, păi înseamnă salată, spune ea râzând. Toţi trei încep să râdă în timp ce eu îi privesc. -Câţi ani aveţi? Între timp mă aşez şi eu lângă ei. -Sarada are 17, iar eu şi Boruto avem 18. Răspunde Mitsuki. -Sugoooi, face fata uimită, eu am 5 ani. Observ cum se uită la mine. Boruto, ce ochii frumoşi ai. Sarada începe să chicotească. -Multumesc, spun în timp ce îi fac cu ochiul. -Eu merg să o ajut pe Enma cu cina, spune Sarada în timp ce părăseşte camera. După plecarea Saradei, uşa se deschide din nou şi pe ea apare o altă fată blondă de data asta şi cu ochii albaştrii. Nu seamănă deloc cu Ayeme, care are ochii verzi. Mica fată îi sare în braţe celei de-a doua. -Boruto, Mitsuki, ea e sora mea mai mare, Yuna. -Încântată, spune Yuna. -Şi noi, spunem la unison.
*** Capitolul 23 gata de servit. 😂 Încă unul sau două şi termin cu misiunea. Nu ştiu când o să mai postez pentru că azi plec la munte şi săptămână viitoare la mare. Sper să mă înţelegeţi, vă puup 😘
