Într-o primavara. Boruto, după o misiune aproape de moarte, decide să îşi mărturisească sentimentele pentru Sarada, fata cu părul ca noaptea şi ochii de un roşu sângeriu răpitor. Relaţia lor trece prin mai multe hopuri.. Vor reuşi ei să treacă pest...
Boruto POV: Sunt in drumul meu spre casa, trec pe langa atâtea persoane, atâtea poveşti si drumuri diferite. Imi fac un rezumat scurt al zilei care se apropie de sfârşit, trece vertiginos de aproape de mine, dar nu se termină: De dimineaţă antrenamentele, berea cu băieţii, Kawaki care toata ziua s.a purtat îngrozitor de ciudat. Ce l.o fi apucat? Sarada care probabil deja doarme. A fost o zi ok. Deschid usa casei mele si un eşantion de lumină mi se revarsă in faţă. Himawari vine si m.a îmbrăţişează. -Onii-chan! Bine ai venit! Ii admir parul de o culoare cu totul speciala si fizionomia feţei care pare intr.o continuă schimbare. Are doar 15 ani dar abia iti dai seama ca are mai putin de 18. Intru in bucatarie unde mama pregătea masa. -Sunt acasa.. Spun pe un ton neutru. -Bine ai venit acasa, imi urează mama. Masa e aproape gata. Urc sus sa imi schimb hainele prafuite si ma asez la masa. Himawari din cealaltă parte a mesei: -Cum a fost ziua ta? -Obositoare.. -Inteleg. Sarada ce mai face? Vroiam sa iesim la un ceai împreună. -Se antrenează, nu cred ca are timp de ceai. -Ah, esti imposibil, spune ea nervoasă. -Asta.i datoria mea, spun râzând. Ea chicoteşte. Mama aduce mai multe feluri de mâncare. Miroase divin. 😱 Cand terminam masa merg sa fac un duş rece. Ies din baie cu un prosop înfăşurat in jurul brâului. Ma asez pe pat si imi analizez inca o data ziua. Am o presimțire ciudata. Imi sterg parul ud si ma imbrac intr.un tricou alb si o pereche de bermude. Ii dau un mesaj Saradei: "Hei, esti bine? Nu am un sentiment prea bun despre noaptea asta". Ma uit la luna care parca isi bate joc de mine, imi rade in faţă, ea stie ceva ce eu nu cunosc. Adorm intr.un final, dupa ce am răvăşit asternuturile de la atat întors de pe o parte pe alta. Visez.. Visez despre cum Sarada e trasa pe fundul unui ocean, iar eu imi pierd vocea in timp ce ea aluneca usor in apa rece ca gheaţa. Incerc sa o strig, dar nu pot, incerc sa ajung la ea, dar ceva ma ţine legat. Ea e speriată de moarte, urla si imi striga numele.... In apă! In apă? ..Asta nu poate fi decat un vis, nu, un coşmar. Ma trezesc ud leoarcă, in patul cu asternuturi albe. Tremur tot. In fundal se aude un sunet puternic.. Sunetul asta... E sirena care avertizează satul in cazul unui raid, doar nu imi spune ca satul e atacat. Cobor scarile. Acolo mama si Himawari ma priveau speriate. -Mama, ce se întâmplă? -Satul e sub asediu, Boruto, tata o sa vină si o sa ne salveze. -Nu am timp de asta. Urc vijelios spre camera mea. Imi imbrac hainele cu rapiditate. Imi trag capa peste umeri si imi pun sabia in toacă. -Boruto? Unde pleci? Întreabă mama speriată. -Sa il ajut pe tata. Ies din casa trantind usa in urma mea. Afara e dezastru, lumea alearga in toate părţile, pe fundal sirena imi zgârie creierul. Alerg catre biroul lui tata. Acolo il gasesc doar pe Konohomaru.sensei. -Sensei, unde e tata? Spun repezit. -Boruto, a plecat sa se lupte cu Kawaki. -CU CINE? -Nu contează, vino si ajuta.ma sa evacuăm populatia. Trebuie sa ii ducem in buncăre. Tu te ocupi de partea de sud a satului si eu de nord. -Inteles. In secunda urmatoare sensei plonjează pe geam. Avea un fel de frica in voce, nu e bine... Alerg spre partea nordică a satului. Adun toate persoanele pe care le gasesc si le ghidez spre buncăre. Dau năvală in mai multe case si dau persoanele respective afară. In timp ce ghidam un grup de oameni spre buncar ma opresc brusc. -Luaţi-o inainte, tip eu. Lumea se conformează. Vad o fetiţa cu parul negru care plangea pe o bancă. Nu are mai mult de 5 ani. -Unde sunt părinţii tai? Tip eu ca sa acopar zgomotul asurzitor. -Nu stiu, spune fata printre lacrimi. Imi aduce aminte de cineva.. Sarada. O iau in brate si fug cu ea spre locul sigur si protector. O las jos si ii spun ca totul va fi bine. Ma pierd in multimea de oameni si plansete pentru a gasi ieşirea. Dupa ce evacuez toti locuitorii plec spre casa Saradei. Ce surpriză, nu e aici, nici ea, nici părinţii ei. Niste jonini se apropie de mine. -Boruto, Konohomaru.sensei a spus sa te duci in partea sudica a orasului. Nu astept sa termine fraza ca o iau înspre el. Pe drum observ ceva tare ciudat. Oamenii se luptau cu niste creaturi oribile.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cobor pe pamant si iau cateva la bataie, doar cu pumnii si picioarele. Inca unul, altul, le pierd numarul. Persoanele simple care nu se pot apara singure imi multumesc cu disperare. Scot mai multe kunaie pe care le arunc spre besti. Nu se mai termina? De unde dq vin? Decid sa caut locul din care acestea apar. Alerg printr.o padure. E linişte, prea linişte. Numarul bestiilor creşte considerabil, deci sunt aproape. Una se arunca pe mine. Imi atinge fata cu ghiarele si cel mai probabil lasa o urma frumușică. -RASENGAN, tip eu si javra cade la pamant ca secerata. Simt cum sangele mi se scurge pe fata. Iau o batista si apas usor locul care sângerează. Ustură ca dq. Imi continui drumul pana dau de un portal. Ma uit in jur, nu e nimeni. Cineva l.a deschis sigur, dar cine? Arunc o ultima privire. Tot ce vad e o capa neagra care alearga intr.o anume direcţie. Al meu esti, imi spun in gand. Ma teleportez in fata lui cu un kunai in mana, dar cand ajung in locul indicat, el nu mai era acolo. S.a teleportat. -La dq... Incep sa injur de toti sfinţii. Daca el nu o sa inchida portalul asta, o fac singur. Fac cateva semne cu mainile si apoi portalul se inchide. Nu va tine mult. Omor restul javrelor pe care le gasesc in calea mea. In sat probabil inca sunt bestii din ăstea. Alerg spre centrul satului cand ma întâlnesc cu..........
Uau, al 11lea capitol, de acum o sa postez mai des pentru ca m.am decis ca povestea sa aiba mai multe capitole, macar 20 si cu unul pe săptămână terminăm la anul. 😂😂😂 Nush ce sa zic despre capitolul asta, nush ce sa zic nici despre urmatorul. Ik,ik nu a fost decat un moment borusara, dar ma revanşez mai tarziu in stilul meu unic. 😏 bye bye. 😘
