~My little warrior princess~ (Borusara fanfic)

Sa intram in joc.

Eu sunt Boruto Uzumaki, am 17 ani si fac parte din team 7 alaturi de Mitsuki si Sarada Uchiha. Tatal meu , Naruto Uzumaki, e hokage-le si tot ce face e sa stea la birou inconjurat de acte si reguli. Lumea spune ca ii seman si ca voi deveni hokage la randul meu, dar nu e asa. Viitoarea hokage e Sarada, colega mea de echipa. Mereu ma rusinez cand aud numele asta. Ea e prietena mea cea mai buna, o cunosc de atat de mult timp, de cand eram la academie si partea ciudata e ca o am crush de cativa ani, dar ea niciodata nu a fost interesata de mine, ma consideră doar un prieten. La inceput imi puteam scoate usor sentimemtele astea din minte, dar acum totul e diferit, nu ma pot controlo, vreau sa fie a mea atât de rau, vreau sa ii sarut buzele rosiatice, sa ii ating trupul, sa ii mangai parul negru, o vreau doar pentru mine.
Azi mergem in misiune. Ma trezesc si merg sa iau micul dejun alaturi de familia mea. Tata deja a plecat la birou, asa ca suntem doar eu,mama si Himawari, sora mea. Ceea ce ne aseamănă pe mine si Himawari este culoarea ochilor, albastru deschis mai exact. In rest suntem total diferiti: eu am parul blond ca al tatei, in timp ce al ei e albastru închis ca al mamei, ar mai fi 'n' diferențieri de enumerat, dar mai dezvaluim pe parcurs.
Niciodata nu am vorbit cu parintii mei despre fete si sper sa nu se intample prea devreme. Mama ar lesina daca i.as spune ca o plac pe fata lui Sasuke si Sakura. Tatal ei, Sasuke Uchiha e sensei.ul meu si ma antreneaza de cativa ani. Pe parcursul anilor am realizat ca e un om complicat. Sigur ar incerca sa ma ucida daca ar afla de 'micul meu secret' - asa o sa imi numesc sentimentele pentru Sarada de acum in colo. Seamana perfect cu fata lui: ambii sunt al naibi de impulsivi, ambi au parul si ochii negrii, sa facem o paranteza: niciodată nu am putut citi ceva in ochii lor, sunt atat de reci, sa inchidem paranteza, si ambi nu sunt in stare sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva.
Am plecat spre office.ul hokagelui. Parea sa fie o zi obişnuită pana cand....
Sarada Uchiha alerga in spatele meu: *Borutooo, asteapta.ma!!!* Sanii ei se balansau intr.o parte si in alta. M.am inrosit.
S: Boruto, te strig de 5 minute in continuu, la ce ti.e gandul?
B: Mhmm, nimic. Hai sa mergem, vom intarzia, spun eu cu nepasare
S: Ok, spune ea schiţând un mic zâmbet. Obrajii ii erau trandafirii de la efort.
Odata ajunsi la biroului tatului meu am observat ca eram ultimii veniti.
S: Scuzati.ne intarzierea, spune ea rosind.
Hei, e ok, ii spun eu zambind.😊
Hokage: Cum reusiti sa intarziati mereu? E inacceptabil.
Sarada s.a inrosit si mai rau, trebuia sa fac ceva..
Hai mai lasa-ne batrane 😒, spun eu vizibil afectat de comportamentul Saradei.
Tata nu ma baga in seama.
H: Oricum, azi vreau sa prindeti un om foarte periculos care a tradat Kohona. Ne.a aratat o poza si ne.a dat mai multe informatii.
Konokomaru-sensei: Nici.o problema. 😉
H: Puteti pleca.
Inainte sa ies din camera tata m.a apucat de brat.
H: Cand ai de gand sa termin?
B: Cand o sa incetezi sa te mai comporti asa cu Sarada. Ma smucesc din stransoarea lui.
H: Sarada e viitoarea hokage, trebuie sa fiu dur cu ea, nu pot sa o scap din mana doar pentru ca este *iubitica* ta.

Buna, asta e prima mea poveste pe care o scriu, daca vreti sa ma ajutati ,puteti sa.mi daţi o steluta, sau un fallow, sunt noua aici si sper ca ne vom intelege bine, pe data viitoare. 🦄🦄🦄❤️✌️😘🌸🎀