Poli opusi[ yaoi+18]

Prolog

                             "Zaharia Abel

                            VârstăȘ 19 ani

                             Înfățișare: Roșcat, ochii verzi, 1,62m, 58kg. 

                            Boală: Schizofrenie

                                          Depresie

                                          Anxietate

                                         Tulburari de panică

                            Medicamentație: Ziprasidona, Loprazolam, Paroxetină. 

                            Episoade din viața bolnavului: Atacuri de panică, tentative de suicid prin supradoză de pastile x2, atacuri la adresa familiei și a apropriaților, nerecunoașterea familiei și a apropriaților, bodogăneală abundentă despre" Academia Zânelor, o școală plină de gay, unde e și iubitul meu, Lucifer Blackwing" cât și" Numele meu este Leviathan Heavenswheel" 

                             Părinți: 

                             Tatăl: Zaharia Mihai— Avocat

                             Mama: Zaharia Maria— Casnică"

                                   Bărbatul în halat alb s-a uitat la poză, analizând chipul băiatului, un chip gol, ochii pali, părul răvășit în toate direcțiile, părând un copil chiar scos din spitalul de nebuni, combinația perfetă dintre look-ul său și cămașa albă pe care o purta.

                                                                  ***  

                                       — Mamă, asta e din cauza cămășii hidoase pe care m-ai pus să o port, arăt chiar ca unuț de la psihiatrie! a spus roscatul atunci când a privit pentru prima dată poza ca va fi prezentpă pe toate fișele sale medicale. 

                                     — Abel, să nu te aud, trebuie să dai dovadă că ești bine educat, chiar dacă ai probleme. 

                                     — Mamă, știu că vrei sa zici că sunt nebun, de ce nu o spui în voce tare?

                                     — Abel, doctorul a zis că să-ți vopsim părul în roșu ca să te simți mai bine cu tine, auzi la asta, doamne, am făcut o greșală enormă, arăți ca un destrăbălat! Zău dacă nu-mi vine să te tund cand văd culoarea aia îngrozitoare! De ce nu ți-am lăsat noi culoarea aia frumoasă de la Dumnezeu?! 

                                     —  Pentru că după voi, singura petrecere pe care pot să o primesc in viața mea e atunci cand ma însor, și aia tradițională!

                                    —  Abel, avem o tradiție atât de frumoasă, și tu vrei să o strici! Doamne, ca destrăbălatele alea care poartă rochii colorate la nuntă, și cu picioarele p-afară. spune bărbatul de lângă femeie. 

                                    

                                                            ***