Warrior Princess (SasuSaku FanFic)

Capitolul 10

      Sigutanta, probabil asta era, simtea siguranta in preajma lui, era un sentiment de nedescris, cutremur sa fii fost, incendiu sau un meteorit sa ii loveasca, era aproape sigura ca nu va simti nici cea mai mica durere, lucrul cel mai ciudat urma sa vina atunci cand persoana ei a realizat ca acea emotie o patrunzea chiar si daca, fizic nu erau unul langa altul, era un fel de conexiune ciudata care ii oferea o liniste interioara permanenta.
     Era din nou, doar ea si cerul, de data aceasta era noapte, asezata pe terasa camerei ei, cu privire spre lacul care oglindea fiecare detaliu a stelelor perfect asezate in infinitul intunecat, statea adunata in fotoliul alb cu mintea libera, natura o linistea mereu, stia asta de ani buni, desi incerca sa isi suprasolicite mintea cu problemele actuale, peisajul o fura si o arunca in alta poveste. In cateva ore trebuia sa fie gata de plecare, dar parca ceva nu ii dadea voie sa se odihneasca si nu era vorba despre emotiile legate de misiune. Era din nou pierduta de faptul ca nu stie nimic legat de familia mamei sale. Nici o persoana, nici o poza, nici o poveste, nici un nume, nimic, era ca si cum mama ei ar fi fost singura pe lume de la inceput, Isi amintea ceva vag, legat de o poveste fara prea multe detalii cum ca rudele ei se afla undeva intr-o tara mica si foarte, foarte indepartata numita Tara Ceaiului. Nu a insistat niciodata cu prea multe intrebari, deoarece a observat cat de deranjata era mama ei de astfel de intrebari.
     Era mai mult decat logic ca acolo existau anumite probleme, dar oare de unde au pornit, care era motivul de fapt pentru care mama ei nu mentiona niciodata nimic legat de viata ei dinainte de casatorie si viata de regina, totul era o nebuloasa gigantica.
     Timpul trecea destul de repede, iar razele soarelui ieseau usor la suprafata, facand parca stele sa se stinga una cate una. Sakura se ridica cu greu, dar hotarata sa desluseasca misterul pana la capat, aceasta era de fapt misiune ei. Isi aranjeaza halatul alb din matase subtire, intra in camera, si nu se opri pana in baie,in dreptul oglinzii,unde se priveste si observa cearcanele provocate de noaptea nedormita.

-Ce bine ca exista anti-cearcan si corector, ofteaza ea in timp ce porneste apa in cada ei imensa din mijlocul baii.

-Maya, ai impachetat tot?

-Da doamna.

-Si trusa de urgenta?

-Da doamna.

-Si hainele de rezerva?

-Da doamna.

-Si cadourile pentru familia regala din Tara Ceaiului?

-Aaa..aproape doamna.

-Maya, totul trebuia sa fie gata pana la ora asta, unde iti este capul, striga panicata Zara.

-Imi pare rau doamna, voi rezolva aceasta problema cat mai repede cu putinta.

-Asa sa faci! Oare Sakura s-a trezit, plecarea este intr-o ora, trimite pe cineva dupa ea!

-Sunt aici mama, zice Sakura intrand in salon cu fata luminata, de parca ar fi dormit 14 ore, nu 2.

-Perfect, Maya, du-te si rezolva problema pana eu si Sakura luam micul dejun.

-Desigur doamna.

     Cele doua se aseaza la masa, pentru a servi micul dejun. Sakura se uita atent la mama sa, in timp ce isi sorbea cafeaua cu lapte si fara zahar, preferata ei. In mijlocul mesei se afla o vaza cu un buchet de lalele, bujori si maci, toate de culoarea rosie, florile ei preferate, se pare ca nu a uitat nimeni in acesti ani, acest mic detaliu. Lasa ceasca pe masa si pentru cateva secunde isi facu curaj.

-Mama...

-Da Sakura, isi ridica Zara ochii tintindu-i pe ai fiicei sale.

-Stii, acum ca merg in Tara Ceaiului, ma gandeam ca poate o sa pot face cunostinta cu familia ta...

     Zara ramasese muta, stana de piatra, iar mainile care tremurau fara oprire ii tradau starea. Pentru cateva secunde era pierduta cu totul, apoi dintr-o data se trezi din transa, clipind foarte des si inghitind in sec.

-Nu cred ca este o idee foarte buna, draga mea, sopti Zara.

-Dar de ce? De ce nu pot afla cine este familia mea? De ce nu pot sa ii cunosc? De ce ii ascunzi? Ce te face sa faci asta? striga intrigata Sakura.

-Familia mea a disparut, chiar daca mergi acolo nu vei mai gasi nimic, totul este in zadar, nimeni nu stie nimic de ei asa ca nu te chinui prea mult, deoarece nu vei afla mare lucru, uita si concentreaza-te pe misiune! raspunde ferm Zara.

-Dar mama..

-Nici un dar si uite cat este ceasul, este timpul sa pleci.

     Sakura nu mai avea cuvinte, chiar sa fie o problema asa mare intre mama ei si familia sa, chiar sa fii disparut toti sau e altceva la mijloc.  

* Imi cer mii de scuze pentru intarzierea de..aa..cateva luni, nu stiam ca povestea va fi apreciata, multumesc din suflet ca imi sustineti munca, sper sa va placa in continuare iar eu voi face tot posibilul sa fiu mai punctuala de data asta..pupici multi <3 *