Warrior Princess (SasuSaku FanFic)

Capitolul 4

     Zara supraveghea de dupa draperia salonului amenajarea gradinii interioara. Era nemultumita pentru ca gradinarii nu au acordat destula atentie aranjamentelor de flori care inconjurau grandioasa statuie a zeitei Konohana. Au construit-o la trei luni dupa nasterea printesei lor, in semn de multumire, era primul lucru la care se uita dimineata cand se trezea avand in vedere ca era amplasata in fata dormitorului ei. Sakura era lumina ochilor ei, era sufletul ei, motivul pentru care ea este din nou o femeie curajoasa si dreapta in fata oricarui pericol. Dar simtea cum Sakura creste si ca la un moment dat ea va trebui sa prinda aripi si sa realizeze ce este cu adevarat viata si cu ce se mananca. Ofteaza adanc si se indreapta galant catre masa asezata in mijlocul camerei, unde Yakato citea ziarul si is sorbea cafeaua de dimineata. Se aseza pe scaun chiar in momentul in care menajerele se pregateau sa le seveasca micul dejun.

- Ai aflat ce punctaj a facut Sakura la examen, nu? intreaba Yakato fara sa is dezlipeasca ochii din ziar.

- Da.

- Si ce crezi ca ar trebui sa facem?

- Pai ai putea sa o inveti tehnica secreta a familiei regale, poate asa va capata ceva putere, raspunde Zara putin ironica.

- Draga mea, iti trebuie putere ca sa inveti aceasta tehnica, o persoana slaba nu va reusi, doar stii ca stramosii fam...

- Da da, stramosii familiei Haruno au fost samuri, iar tehnica de lupta cu armele din chakra nu necesita doar un control foarte bun al chakrei ci si tehnica unui samurai de lupta cu o katana.

- Si aceasta teh...

- Si aceasta tehnica nu se invata, se trezeste in corpul unei persoane cu sange albastru...bla, bla, bla...Yakato iubitule, mi-ai spus povetea asta de mii de ori, spune Zara cu un zambet complet pe fata.

- Vezi de ce te iubesc eu!

- Observ! Dar totusi, rasul ii ras si gluma-i gluma, dar noi ce facem cu Sakura?

- Pai eu cred ca ii timpul sa apelam la arma noastra secreta.

- Deja?

- Draga mea, daca mai asteptam mult s-ar putea ca cineva sa ii puna in pericol tronul, spune Yakato serios.

- In regula, atunci voi discuta azi cu Tsunade si vom pune la punct toate detaliile, zice Zara incercand sa isi ascunda ingrijorarea. Stia ca va veni momentul asta, stia ca puiul ei trebuie sa creasca, dar totusi parea prea repede sa ii puna acele aripi.

- Nu te ingrijora, sunt sigur ca Tsunade va avea situatia sub control.

- Sa speram...

     Sakura alerga pe strazile Konohei, nu dorea sa intarzie sub nici o forma, stia ca lui nu ii place sa astepte, era destul de copila, se minuna de tot ce o inconjura si isi exterioriza cam orice sentiment, i se vedea puritatea in ochii ei mari. Fugea pe strazile aglomerate ale orasului privind oamenii, unii munceau, altii se relaxau la terase sau isi plimbau copiii prin parcurile frumos inverzite, era un tablou frumos al unui oras de care nu ai spune ca a trecut prin trei razboaie care i-au fost aproape fatale, un oras si o tara care intr-o zi vor fi ale ei si probabil a celui cu care isi va uni destinul. Fiind pierduta in detaliile orasului nu da prea mare atentie oamenilor pe langa care trece si la un moment dat se ciocneste de cineva.

- Sakura! Esti bine?

- Auu..da cred ca da...stai..unchiule Yori! Yori Haruno era fratele mai mic al lui Yakato, si unchiul preferat al Sakurei avand in vedere ca era o diferenta de doar 5 ani intre ei si au copilarit impreuna. Ce faci aici?

- Am iesit sa ma intalnesc cu niste prieteni, dar tu ce faci?

- Ah, si eu..si sunt pe cale sa intarziu daca nu ma gandesc sa pornesc

- Ok, dar sa ai grija pe unde umblii, doar nu vrei sa te mai lovesti de cineva in drumul tau, spune Yori zambind, iar cei doi se despart.
     Dupa inca 5 minute de alergat ajunge in parcul din fata academiei. Nu mai era nimeni acolo, deci a presupus ca a ajuns prima, iar cand credea ca are putin timp sa isi traga sufletul il vede pe el cum vine. Umbla calm si indiferent ca de obicei, avea ochii inchisi desi ea stia cat de fermecatori sunt, iar parul lui avea reflexe albastre in razele soarelui, era perfect desi era doar un copil deocamdata. Il cunostea de mult pe Sasuke, avand in vedere ca parintii lor sunt foarte apropiati, iar cu timpul au inceput sa i se aprinda talpile dupa el. Nici el nu o respingea, ii placea sa petreaca timpul cu amicul ei, desi in majoritatea timpului cu ceilalti era mai tacut si arogant, cu ea isi dadea jos masca si devenea o persoana mult mai calda.

- Se pare ca cineva a fost punctuala astazi, dar cum de? Surade Sasuke.

- Haha...nu eu am fost punctuala, ci tu ai intarziat, intarziatule! I-o intoarce Sakura. Sper ca ai un motiv intemeiat!

- Bine inteles ca am, m-am intalnit cu Shikamaru, am schimbat cateva vorbe cu el, mi-a spus ca se aduna toti la teren.

- Ah super, putem merge si noi...sau vrei sa ramanem doar noi doi? Spune Sakura ridicand o spranceana.

- Ce? Nu..adica da, sa mergem, ii datorez un pumn lui Naruto.

Ajunsi la teren ii gasesc pe ceilalti si incep sa povesteasca vrute si nevrute, fetele moda,iar baietii depre lupte si diferite tehnici, pana cand:

- Hei Sakura, aceia nu sunt parintii tai insotiti de Tsunade? Intreaba Tenten, moment in care toti isi indreapta privirea spre ei.

- Ba da, dar ce cauta aici?

     Pe masura ce cei trei se apropiau, Sakura incepea sa aiba un sentiment rau, simtea ca ceva urma sa se intample, mai ales cand oberva in mana mamei sale un ghiozdan.

- Buna mama, tata! Ce faceti pe aici?isi intreba parintii, acum le putea vedea si fetele care nu pareau a fi cele mai fericite, iar Tsunade parea si ea cat se poate de serioasa.

- Draga mea, saluta-ti prietenii, pentru ca tu si doamna Tsunade veti pleca intr-o lunga calatorie in jurul lumii, a spun Yakato cu o voce aproape palangacioasa. Toti au ramas muti, nimeni nu se astepta la asa ceva, Sakura nu mai intelegea nimic.

- Ce? Cum? Dar nu vreau! De ce trebuie sa plec! A inceput Sakura sa tipe in timp ce lacrimile i se prelingeau pe fata.

- Dar trebuie, este pentru binele tau scumpa mea, ii spune Zara in timp ce o ia in brate.

- Haide, trebuie sa mergem! Apoi cei doi au luat-o pe Sakura de mana si au inceput sa se indeparteze de gasca de prieteni care inca nu realiza ce se intampla. Singurul care nu o pierdea din priviri pe Sakura era Sasuke, fata si-a intors capul in spate si a facut contact vizual cu el pentru cateva secunde, dar parca purtau o conversatie, parca timpul s-a oprit pentru ei si ea isi cere scuze pentru ca il paraseste asa brusc, cine stie cand se vor mai intalni.