Keeping Secrets

Capitolul 6

Îmi dau ochii peste cap plictisită atunci când intru în noul meu birou şi vad teancul de documente pe care trebuie să le pun la punct. E ora 9 A.M. iar norii încă nu s-au risipit de pe bolta cerească semnalând astfel o posibilă furtună. Erau întunecați parcă pictați cu păcate, rareori auzindu-se urletele Iadului cum sparg cerul.

Îmi aşez haina în cuier ținându-mi strâns în palme geanta de piele în timp ce mă îndrept spre birou. O aşez pe aceasta undeva în stânga mea cât să nu mă-ncurce, iar dându-mi părul după ureche, trag spre mine zecile de hârtii şi mă apuc de treabă.

*
Sorb rareori din cafeaua pe care mi-o luasem atunci când era să adorm completând tot felul de contracte şi aprobând rahaturi, căci singurătatea mă copleşeşte şi mă face să mă simt inutila. Un tunet seismic mă face să tresar speriată, fiind colosal de aproape de o imensă gafă: era să-mi vărs cafeaua pe rochia-mi proaspăt achiziționată. Înjur în şoaptă şi decid să iau o mică pauză, căci după aproape trei ore de muncă neîncetată, consider că am nevoie de una. Astfel că mă ridic de la birou lăsând lucrurile neterminate şi mă arunc pe suprafața moale a canapelei, deschizându-mi telefonul. Abia acum observ mesajul de la Allison pe care-l primisem aseară:

"Sper că nu te-ai simțit incomod acum două seri. Ştii că nu asta am intenționat."

Mirată, îi scriu înapoi.

"Ce motive aş fii avut?"

Aşteptându-i răspunsul, acesta apare mai repede decât mă aşteptam.

"Pe bune acum, Christine. Îmi pot da seama că nu ți-a plăcut deloc poziția în care te-ai aflat la cină cu noi, acolo la hambar. Ai fost mâhnită şi retrasa toata seara."

"Allison, bați câmpii. Singurul motiv pentru care m-aş fii putut simți prost, era acela că soția lui Adam era la aceeaşi masă cu mine în timp ce zvonurile despre mine şi el circulau peste tot în ziare.", tastez şi îi trimit, conversația asta stârnindu-mi oarecum disconfort.

"Eşti sigură că ăsta e motivul? La un moment dat avem impresia că vrei să-i bagi furculița în ochi doar ca să nu se mai uite la soțul ei. Nu trebuie să te ascunzi, Christine. Te înțelegem. Adam e un bărbat atractiv iar tu ştii asta."

Sătulă până peste cap de asta, închid telefonul şi îl trântesc pe canapea, punându-mi palmele pe față şi lăsându-mă pe spate pe canapea pentru puțină linişte. Contrar dorințelor mele, un ciocănit în uşă se întrepătrunde cu zgomotul produs de ploaie, iar eu lăsând un suspin de frustrare să-mi scape printre buze, strig un "intră" vizitatorului nepoftit.

Nici nu mă încumet să mă întorc pentru a observa cine e, căci parfumul bărbătesc învăluie camera în mai puțin de 5 secunde. Se îndreaptă către mine şi se aşează pe canapea, salteaua canapelei lăsându-se remarcabil în jos atunci când acesta ia un loc. Îmi întorc privirea spre el, analizându-l şi păstrând tăcerea.

-Văd că muceşti din greu, îmi spune el ironic.

-Din câte poți vedea...

-Eu zic să iei o pauză şi să te duci până în biroul domnului Gillbert. A zis că are treabă cu tine, îmi spune Louis iar inima parcă îmi tresaltă la auzirea numelui lui Adam.

-Nu m-aş mişca de aici, sincer.

-Eu m-aş grăbi în locul tău. Pare supărat şi habar n-am de ce.

Mă încrunt confuză la auzirea acestei veşti, aşa că fără să mai stau pe gânduri mă ajut de mâini şi mă ridic de pe canapea aranjându-mi rochia şi mă îndrept spre birou. Fac puțină ordine şi îmi retuşez machiajul în oglinda de lângă geantă, apucând cheile şi ieşind deodată cu Louis din cameră.