Keeping Secrets

Capitolul 3

PUNCTUL DE VEDERE AL LUI ADAM

"Lumina difuză a lunii bătea blajin peste obrajii ei pictați cu şiroaie de lacrimi ale fericirii. Trupul ei micuț era acum aşternut peste pieptul meu, pentru ultima dată.
Vancanța în Veneția trebuia să fie una romantică, în care trebuia să ne distrăm şi să ne adorăm compania unul altuia. Trebuia. Am realizat în sfârşit că nu sunt îndrăgostit de această femeie şi că totul trebuie să se sfârşească aici. Mi-a oferit doar alinarea de care aveam nevoie într-un moment de cumpănă, dar nimic mai mult. Nu am reuşit să mă îndrăgostesc nebuneşte de ea. Plimbarea lentă cu telegondola îmi oferă oportunitatea să o las să se bucure de ultimele momente din brațele mele, căci tot ce a fost pâna acum între noi, va lua sfârşit.
Am încercat să trec peste ea, dar nici o şansă. Orice femeie ce îi ia locul în pat, tot nu o poate înlocui în inima mea. Totul e al naibii de greu, iar faptul că trebuie să-i rănesc sentimentele în aşa hal, mă distruge pe interior. Dar nu mai mult decât o va distruge pe ea.
Apropiindu-ne de sfârşitul călătoriei, o dezlipesc de la pieptul meu, şi cu un ultim sărut plasat pe frunte, mă ridic din barcă şi îi înmânez trandafirul lăsat să ne aştepte.
Cu un ultim "Adio" şi sincerele mele regrete, mă îndrepărtez de ea, lăsând-o într-o suferință eternă, aşa cum mi-a fost şi mie lăsată cândva.

  Te vreau înapoi, scumpa mea, Anne."

Termin ultimele rânduri din cel de-al doilea volum "Caută-mă dincolo de Iad" , lectura fiindu-mi singura preocupare. Azi-dimineață când mă pregăteam să plec, am văzut pe noptiera lui Britney carțile astea două, semnate Christine Davis. Creațiile ei îmi sunt peste tot prin casă, iar eu abia acum am realizat. Se pricepe mai bine decât credeam la ceea ce face, iar cuvintele ei reacționază asupra creierului meu exact ca un drog. Devin dependent. Nu credeam că o să ajung să citesc cărți pentru gagici doar pentru că mi s-au aprins sabia şi călcâiele după una. Încep să am fantezii în care îmi şopteşte citate din cărțile ei în timp ce ea e sub mine, transpirată şi fără vlagă. Sper doar să nu devin dependent de ea, exact aşa cum a devenit şi Justin dupa Anne.

Ploaia pe timpul nopții în timp ce sunt la birou mă relaxează şi parcă lucrurile merg mult mai repede. E ora 1:06 AM, iar eu cred că sunt singura ființă prezentă aici de 3 ore încoace, căci văzând starea vremii, m-am hotărât să le dau liber cu 2 ore mai devreme. Nu ştiu dacă regret sau dacă sunt mândru că am bucurat o mână de oameni.

O plictiseală moleşitoare se lasă atunci când rămân fără ocupație, aşa că îmi strâng lucrurile şi mă pregătesc de plecare. Unde? Asta nu ştiu sigur. Mă las purtat de brizele ce întețesc furtuna.

CHRISTINE'S P.O.V.

De ce dracu plouă?

Stropii se rostogolesc în aer până se strivesc de geamul meu provocând sunetul specific de grindină. Doar ca nu e grindină! Sunt doar stropi foarte graşi.

Ador ploaia, dar furtunile le urăsc de-a dreptul. Mă mişc de pe o parte pe alta a patului în speranța găsirii unui loc numai bun de dormit, dar nici pomeneală. Patul pare a fi mai rece decât niciodată, gol şi respingător. Iar zgomotele produse de "ploaia-prietena mea" nu fac decât să intensifice starea.

Cu nervii întinşi la maximum, trag pătura de pe mine dezvelindu-mi coprul acoperit doar de lenjeria intima şi mă ridic din pat. Caut în dulap un neglijeu *păstrat pentru ocazii speciale*, şi mi-l îndes pe cap lăsându-l apoi să curgă în jos până puțin sub fesele mele tonifiate.

Apuc telefonul şi plec în sufragerie. Pe măsuța de cafea zăresc telecomanda şi scrumiera veşnic prezentă, astfel că numaidecât apăs impulsiv butoanele telecomenzii până când nimeresc un canal unde rulează o telenovelă ieftina, dar plină de scene de sex. O să mă uit.