Keeping Secrets

Capitolul 4

|Flashback|

-Nu.

-Cum adică nu?, spune el sprijinidu-se într-un cot acum fiind întors spre mine.

-Adică nu. Efectiv. Nu accept asta.

-De ce nu? Gândeşte-te bine la avantaje, sunt o grămadă. Un salariu decent, loc de muncă destul de căutat, să nu mai vorbim de restul angajaților care sunt extrem de sociabili şi te vor ajuta să te integrezi cu uşurință. Plus, mă vei vedea zilnic, zice făcându-mi cu ochiul.

-Scuteşte-mă, Adam. Consider că mă descurc destul de bine cu banii pe care îi obțin din munca pe care o prestez, nu mi-ar trebui încă o grijă pe cap. Sociabilă sunt eu destul, iar pe tine te pot vedea zilnic nu doar prin intermediul serviciului comun.

-Deci ceea ce vrei să spui e că îmi refuzi oferta?, zice el mai serios decât prima dată, o venă devenindu-i vizibilă undeva la baza gâtului în timp ce expiră nervos aerul pe nas.

-Nu ştiu ce să zic, nu ştiu sigur ce vreau...

-Ar fii cazul să te gândeşti mai repede  la ceea ce vrei, Christine. Dacă oferta asta îți va face cu ochiul cândva, nu ezita să mă suni, zice întinzându-mi o carte de vizită. Acum dacă mă scuzi, ar fii cazul să plec.

Se ridică de pe canapea închizându-se în grabă la cămasă, urmând să se îndrepte spre uşă. Cu un ultim gest din cap prin care se subînțelege un salut, iese din apartament lăsându-mă singură şi nedumerită.

|End of flashback|

-Şi cam aşa a fost, îi concluzionez Mellisei uitându-mă pierdută la cerul pictat în nuanțe calde, fiind acum într-una dintre cele mai mari cladiri din centrul L.A.-ului.

-Asta e o nebunie. Tot n-am înțeles de ce ai acceptat într-un final.

-Habar nu am. Perioada asta de 3 zile mi-a lăsat timp de gândire iar eu chiar am profitat de ea. Doar mi-a surâs ideea şi până la urmă câțiva dolari în plus nu strică niciodată.

-Câteva sute de dolari, mă corectează ea.

-Nu aş exagera momentan. Sunt fericită şi dacă îmi da 20 de dolari pe zi.

-Lăsând banii la o parte, de ce nu mi-ai zis de el în ziua în care ți-am zis de nunta lui Allison? Ți-am spus că poți avea încredere.

-Nu ştiu, Mell. Poate că doar nu am ştiut cum. Important e că acum ştii.

-Probabil nu-mi ziceai nici dacă ți-o trăgea, zice ea făcând o pauza bruscă. Christine? Ai omis ceva, cumva?

-Mellisa! Încetează. Asta a fost tot. Nu am de gând să mi-o trag cu el.

-Mhm. Siguur. Să-mi zici dacă e feroce sub aşternuturi, chiar mă macină întrebarea asta de când mi l-ai descris.

-Cred că ar fii cazul să te culci, sau să mă laşi în pace o vreme. Sunt la lucru, deci te sun mai târziu.

-Aşa dintr-o dată? Până acum nu te deranja discuția. Sau te-a chemat Mr. Guilbert să-i faci un blow-

Apel terminat.

Mellisa în legătură cu lucrurile de genu' e cea mai stresantă persoană. Acum ştiu adevaratul motiv pentru care am evitat să îi povestesc.

Privesc în gol gândindu-mă dacă e bine ce am ales. Tabloidele deja au început să scrie despre " nouă secretară a lui Adam Guilbert" iar mie îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Nu voiam să existe articole despre mine ce promovează aşa-zisa relație dintre mine şi un bărbat celebru căsătorit, ci voiam ca lumea să fie încântată de lucrurile de care sunt mândra. Mai exact, cărțile mele. Nu-mi place deloc situația în care mă aflu şi nici nu ştiu cum pot scăpa măcar.