Keeping Secrets

Capitolul 2

Bătăi repetitive în uşa apartamentului mă trezesc din dulcele somn pe care îl avusesem o noapte-ntreagă, iar morocănoasă mă ridic din pat şi pornesc spre musafirul nepoftit şi matinal. La ora 01:23 PM.

Nu mă mai sinchisesc să îmi caut un capod sau vreo bluză ce ar putea ferii pijamalele de ochii curioşilor, pentru că surpriză, nu le port. Sunt încă în hainele de aseară, probabil am adormit imediat cum am simțit moliciunea patului cuprinzându-mă cu totul şi înghițindu-mă mai apoi. În schimb, machiajul ce aseară arăta amețitor de bine, acum îmi e întins pe toată fața şi nici nu vreau să mă gândesc la fața de pernă pe care am dormit. Merg leneşă înspre baie, mormăind un "imediat" nerăbdatorului oaspete, iar odată ajunsă încep să cotrobăi printre produsele mele ce servesc la diferite întrebuințări, în speranța unui demachiant.

Grăbind procesul, reuşesc să ies din baie fără urme de cosmetice pe chip, ci doar naturalețe pură. Îndreptându-mă spre uşa, bătăile devin insuportabile aşa că fără să mai arunc vreo privire pe vizor, deschid larg uşa şi dau de imaginea unei Mellise furioase într-un mod adorabil, amuzamentul zburându-i peste întreg chipul.

Dar numai furioasă într-un mod adorabil nu eram eu acum. Ci mai degrabă îmi venea să-i tai mâna cu care bătuse în uşa ca să i-o îndes într-o parte puțin cam intimă.

-Mult prea provocator pentru mine, să ştii, spune analizându-mi ținuta ca apoi să intre pe lângă mine ca un şarpe ce se strecoară în văgăună.

Îmi dau ochii peste cap şi ignor tentativa ei de glumă, închizând uşa şi îndreptându-mă către blatul din bucatărie unde ea deja se făcuse comodă pe un scaun, o întreb:

-Cu ce ocazie pe aici?

-Îmi trebuie o ocazie în mod special? Am trecut doar să văd ce mai faci, cum mai eşti...,spune ea făcând mişcări circulare pe suprafața mesei curate pe care îşi aşezase geanta.

Mellisa reprezintă genul de persoana vulcanică, ce spune lucrurilor pe față, mai certăreață din fire şi cicălitoare. Pentru starea ei de spirit de zi cu zi, e mult prea calmă şi la locul ei. Ceva e clar înneregulă. Felul în care mă priveşte, tăcerea asta dintre noi, modul în care evită răspunsul la întrebare, toate astea mă fac să mă întreb dacă nu cumva s-a întamplat ceva grav şi habar n-are cum să-mi spună, şi abordează atitudinea asta. Dar după zâmbetul ce-i joacă pe buze, puțin aş crede că e de rău.

Neliniştea şi confuzia îmi dau târcoale deja, astfel că îi propun să fac doua ceşti de cafea şi să ne uitam la o emisiune mondenă pe canapeaua stil vintage din sufragerie. Zis şi făcut. Odata aşezate pe canapea, tensiunea e rareori întrepătrunsa şi puțin ameliorată de razele de lumină ce intrau îndrăznețe pe uşa de sticlă ce-ți oferea intrarea în terasă, dar în acelaşi timp răcoarea aerului ce domnea în încăpere readucea senzația. The Kardashians rula la TV, iar brusc nu mai pot acorda importanța pe care o acordam cândva, devenind deja stresată de lipsa de comunicare dintre noi.

-Ce se întamplă? , întreb plasând cana de cafea pe măsuța transparentă cu suprafața dură din fața noastră. Sting televizorul, dar asta nu pare să o deranjeze pe prietena mea, ci de fapt, chiar pare încântată şi mai relaxată.

Soarbe o gură din lichidul fierbinte şi întunecat, apoi vulcanul erupe.

-Ce se întamplă?! Pe mine mă întrebi asta? Mai întai îmi respingi apelurile, după aflu că Allison se căsătoreşte, iar apoi te găsesc dormind la ora asta îmbrăcată aşa. Ce Dumnezeu se întampla, Christine? Ştii că poți avea încredere.

-Ia-mă mai uşor, te rog. Prea multe informații într-un timp prea scurt. În primul rând, nu-ți răspunsesem pentru că eram ocupată; în al doilea rând, eu de ce habar n-aveam de asta; iar în al treilea rând, ce au hainele mele?