Lăcomia sa | Diabolik Lovers

XIII

     Yuno a plans silențios aproape tot drumul catre casa, dar in ultimele 10 minite a reusit sa isi închidă ochii.
     Cei trei baieti intra in conac si ii gasec pe Reiji, Shu si Kanato pe canapelele living-ului. Erau la fel de obosiți ca si ei, dar ingrijorarea inca nu le-a părăsit chipul.

     ㅡ Ati gasit-o...?

     ㅡ Da, totul e in regula. Am lasat-o in masina fiindcă a adormit, dar o duc in cateva minute in camera noastră.

     Kanato se ridica bucuros de pe fotoliu si il lasa pe Teddy sa cada pe jos.

     ㅡ Vreau sa o vad! Vreau sa o vad acum pe Yuno!

     ㅡ Fii mai atent cand cineva iti vorbește, ii atrage atentia Reiji. Nu ai auzit sau nu ai inteles ca doarme?

     ㅡ Nu o voi trezi. Vreau doar s-o privesc. Si poate o duc eu in camera sa!

     ㅡ Ah, Kanato, ma poti privi si maine! Nu suntem toti obositi acum?

     Yuno iese din spatele lui Laito, dar doar pe jumatate treaza. Le zambeste tuturor si ii asigură ca se simte bine, dar are nevoie de somn. Il prinde pe Laito de haină si il trage dupa ea pe scări, el fiind amuzat ca Yuno nu isi pierde latura jucăușă nici cand este obosita sau... chiar trista. Ii observa ochii puțin umflați si de la oboseală, si de la plâns.
     O întinde pe pat si ii spune ca poate plânge daca mai are nevoie. O strange la pieptul sau si se gandete din nou la cum a putut Kou sa fie atat de silențios cand a intrat si a ieșit din camera lor. Si de ce Yuno nu isi mai aminteste nimic?
     Isi doreste sa afle cat mai repede ce s-a intamplat la cabana cat el nu a fost acolo, dar maine este un moment mult mai potrivit decat acum pentru a povesti.

     ㅡ Cine saruta mai bine dintre mine si Kou?

     ㅡ Lasa-ma, Laito. Nu pot sa cred ca ma întrebi asta, ii zambeste in piept cu ochii închiși Yuno.

     ㅡ Maine putem vorbi in amanunt despre ce s-a intamplat? Si despre toata relatia ta cu blondul asta?

     ㅡ Desigur. Si presupun ca maine nu mergem la liceu... nu?
__________

     Intre timp, baietii au mai ramas la discuții in sala șemineului. Erau obositi, dar isi doreau mai mult sa clarifice unele lucruri inainte de a se culca.

     ㅡ Eu zic ca Yuno are nevoie de putina relaxare dupa acest eveniment. Mi-ar placea sa plecam undeva, le spune Shu.

     ㅡ Si cu liceul cum ramane? Mai avem destul de mult pana la prima vacanta.

     ㅡ Haide, Reiji, tu poti sa fii si profesor pe acolo. Sau iti pasa asa mult de noi incat vrei sa terminam studiile? zice Ayato cu o voce mai subțire.

     ㅡ Totuși, nu vad unde am putea merge. Ce v-a apucat?

     ㅡ Subaru, negativist ca întotdeauna. Dar acum ii dau dreptate, surprinzător.

     ㅡ Si Teddy ii da dreptate? rade Ayato de fratele sau. In orice caz, daca plecam vreodata undeva, trebuie sa plecam unde este mai cald. Scopul meu e sa o vad pe Yuno cu cat mai putine haine.

     ㅡ Ce ma fac cu tine, Ayato...? Mai are cineva vreo propunere la fel de "strălucită" ca a lui Shu sau plecam in camerele noastre?

     ㅡ Reiji, tot eu mai am ceva de adăugat. Propun sa nu mai mergem la liceu. Deloc!

     Toti ceilalti frati se ridică in picioare si isi spun "noapte buna". Ayato ramane singur pe canapea isi încrucișează bratele, gândindu-se la ce a spus greșit.