Răzbunarea Gemenilor - † Îngerii întunericului † Vol I - FINALIZATA

Capitolul 35 - " - A trecut ceva timp, Roxanne Blake."

Pădurile întunecate, îmbrăcate în pomi triști, veștezi, murmurau și îi urau "bun venit". Creaturi întunecate își plecau capul în fața ei, arătându-și teama și respectul. Un zâmbet strâmb se picura pe chipul ei palid și obosit. Drumul fusese unul lung și greu, dar reușise. Pădurea preoteselor o primi pe Roxanne cu zâmbetul pe buze.
- A trecut ceva timp, Roxanne Blake.
Roșcata își întoarse capul și privi spre cel ce îi vorbise. La vederea bărbatului șaten cu ochii verzi se simți ușurată. Cunoștea bine acel loc, știa că este periculos să se aventureze singură. O făcea pentru ea; draga ei Sophie.
- Vreau să îmi recuperez puterile, rosti aceasta sigură pe ea.
- De când așteptam această zi, tânăra mea preoteasă, răspunse bărbatul zâmbind.
Roxy îi întoarse zâmbetul și merse alături de el spre palatul ce le găzduia pe, Preotesele Întunericului.
Între timp, Sophie se afla pe malul lacului său astral. Ochii ei ce erau o dată albaștrii căpătară o nuanță argintie, asemenea iubitului astru selenar. Buzele i-se onduiau, articulând o incantație într-o limbă uitată de timp. Lacul își aruncă șuvoaie de apă, acestea strălucind și dansând în jurul zeiței sale. Vraja se încheie, Sophie privind în oglinda apei cristaline.
- Deci tu ești trădătorul. Leeo!
Demonul blond apăru în genunchi în fața stăpânei și iubitei sale. Își ridică privirea spre lac și mârâi când îi văzu chipul. Nu aveau să acționeze, încă. "Jocul" era pe cale să înceapă, cu toate că, Sophie avea planuri ascunse. Nimeni nu știa ce avea de gând. Până și ea avea mici îndoieli în privința planului. Nu mai putea da înapoi, pionii au fost așezați și așteaptă următoarea ei mișcare.
- Știam că nu poate face singur o asemenea vrajă. Trebuia să mă aștept la așa ceva, rosti îngândurată.
- Nu-ți face griji, zeița mea, totul va fi bine, vorbi demonul și o sărută cu foc.
Soarele ardea cu putere, coborând în jos. Era timpul să își lase sora selenară la veghe.
"Ai grijă, sora mea, te avânți în oceane învolburate. Negura lor te poate răpune, dar te poate ridica, de asemenea. Eu voi fi aici, te voi veghea ascuns." transmise mingea enormă de foc, înainte de a se pogorî de pe cer, lăsând Luna și strălucirea sa din întuneric să îi ia locul.
Soph aprobă din cap, mulțumindu-i în gând. Poate alegerea ei nu era cea mai bună. Poate era nedreaptă, egoistă. Dar știa că așa le va putea face lor o viață sigură. Cel puțin pentru un timp. Închise ochii și rosti o rugăciune. Avea mare nevoie de binecuvântarea Tatălui, în drumul anevoios pe care se avânta. Nu era singură, se putea baza pe ele oricând. Dar nu avea să abuzeze de ajutorul primit. Era lupta sa, avea să o ducă la bun sfârșit, chiar dacă era ultimul lucru pe care îl va face.
- S-a întâmplat ceva?
  Vocea demonului îi întrerupse șirul gândurilor. Privirea ei îl mângâie cu dragoste pe bărbat. Era fericită alături de el. O mică urmă de tristețe îi mângâie nemilos inima, făcând-o să realizeze că în curând îl va pierde.
     - Nu, totul este perfect. Numai că îmi făceam ordine prin gânduri, minți aceasta.
      Se detesta pe sine pentru că trebuia să-i spună lucruri neadevărate, dar nu putea risca. Dacă cineva află ce plănuiește, îi poate pune bețe în roate.

___________________________________________

Știu că este extrem de scurt, dar vreau să păstrez puțin suspansul. Ok, mi-e greu să accept că mai sunt doar câteva capitole ce ne despart de finalul primului volum. Sper să vă placă(chiar dacă este atat de scurt) și v-aș ruga să îmi lăsați părerile voastre.
Lectura placuta!!