Răzbunarea Gemenilor - † Îngerii întunericului † Vol I - FINALIZATA

32Capitolul 9 - "Mă bucur să știu că ești din nou bine, Ellie. "

-Nici măcar nu știu ce a fost ceea ce am văzut. Oftă fata ca mai apoi să înceapă a-i povesti tot ceea ce văzuse.

Privirea lui Dominik se schimbă când pronunță numele fetei cu părul brunet, Anna.

- Se pare că deja ai lucrurile de care voiam să te ferim. Seara aceea, în pădure a fost vinovată pentru starea ta actuală.

Fratele lui Jessie se ridică și își îndreptă pașii spre mica bibliotecă ce se afla pe peretele din camera lui Abel. Dea acolo luă o carte ce avea o copertă de culoare argintie cu o lună și un soare gravate. O răsfoi și i-o așeză în față. Fata citi titlui "Legenda primilor îngeri ai întunericului" și îl privit întrebător pe Damon. Acesta doar o rugă să citească filele argintii ale cărți:

" La începutul existenței lumii, Dumnezeu creă primul înger ce avea să păzească oamenii și restul vietăților ce aveau să domnească în lume. Abellian erau un înger cu ochii de nuanța cerului și păr ca aurul ce la întuneric bătea spre șaten. Timp de o mie de ani, Abellian fuse singurul ce avea grija de muritori. Într-o zi se duse la Tatăl său și îi ceru o soră. Ura singurătatea în care se afla și își dorea enorm să aibă o soră pe care să o iubească și să o protejeze. Spre fericirea lui Abel, Dumnezeu îi dădu doi frați și creă încă două lumi noi: Raiul și Iadul. Sophie Andreea Ellyzabeth era un înger frumos, asemeni fratelui ei. Aceasta primi de la Tatăl său rolul de a proteja Iadul și astrul care aparținea de acel tărâm, Luna. Mikhael, geamănul lui Sophie primi rolul de a proteja Lumea Celor Vi și astrul corespunzător, Pământul. Iar Abellian primi rolul de a proteja Raiul și astrul corespunzător acestuia, Soarele.
Un timp totul părea să decurgă perfect. Fericirea lui Abel era enormă, având mai mut decât își dorise și nu irosea nici o șansă de a-i mulțumi Tatălui pentru bunătatea sa divină. Ceea ce nimeni nu știa însă, erau nemulțumirile ce înnegreau puritatea sufletului lui Mikhael. Acesta nu era mulțumit pentru ce primise și era gelos pe ceea ce geamăna lui căpătase. Setea de putere și lăcomia făcură din puritatea lui un nor negru, ce îi înnegri aripile ce o data erau albe ca spuma laptelui. Penele negre ca tăciunele erau cu greau ascunse de o vrajă ce le făcea a părea încă pure. Planul său era simplu. Avea să ia ce îi aparținea fetei și să păstreze puterile doar pentru el.
Într- o zi o chemă pe Sophie într-un loc retras pentru a vorbi cu aceasta. Fata nebănuind nimic și având încredere oarbă în fratele ei nu gândi de două ori înainte de a merge la locu stabilit. Mikhael o atacă pe fată fără a arăta un gram de milă față de sora lui. Nu mai era mult până la finalul fetei. Totul părea pierdut. Numai că Dumnezeu prevăzuse răzvrătirea lui Mikhael și crease un protector pentru Sophie. Un demon mare cu blana neagră ca tăciunele, ochii de nuanța asemănătoare cu a lunii conturați de un fulger roșiatic de blană. Jumătatea exterioară a labelor și cozilor fiind pictate în aceeași nuanță sângerie. Numele lui era Leonidas și era demonul creeat cu misiunea de a o proteja pe Zeița Iadului. Fata avea să îi fie stăpână toată viața, iar el avea să îi fie etern loial. Lupta dintre el și Mikhael fu una aprigă iar Sophie se simțea îndurerată de ceea ce putu face fratele ei. Aripile sale deveniră jumătate negre, jumătate sângerii din vina durerii și a dezgustului pe care îl simțea față de geamănul ei. Cei doi frați devenira Îngeri ai Întunericului, în timp ce Abellian rămase la fel de pur precum fuse creat. Mikhael ajunse închis iar Sophie scăpă cu viață, chiar dacă fratele ei îi jură că într-o zi avea să își atingă țelul"

- Acestea sunt adevărate? Acesta e trecutul meu? Sophie întrebă nesigură.
- Da, aceasta e o parte din trecutul tău. De arunci au trecut mii de ani și s-au întâmplat foarte multe lucruri.
Cât timp Dominik rosti acele lucruri fratele lui Sophie, Abel intră în cameră însoțit de Leeo. Fata privi demonul și încercă să își închipuie cum arăta băiatul cu păr șaten în forma aceea de demon. Era sigura ca arăta superb, și avea să-l roage mai târziu să se transforme. Mâna lui Abel îi mângâie blând creștetul și o făcu pe fata să îl privească. Acesta părea îngrijorat, chiar dacă încerca cu greu să-și ascundă emoțiile. Sophie își așeză capul pe pieptul tare al fratelui ei, ascultând cântecul inimii ce îl ținea în viață.
- Ți-ai recăpătat amintirile? Își făcu Abel curaj să întrebe.
- Doar o mică parte. Puterile încă îmi sunt blocate și tot ce îmi amintesc este în ceață. Oftă tristă fata.
- De ce nu mergi la lac? Poate o să te ajute. Rosti Leeo gânditor.
Sophie fu de părere că era o idee bună. Așa că, împreună cu demonul ei protector porniră spre lacul ce aparținea astrului ei, Luna.
Drumul fu unul scurt, lacul aflându-se în apropiere de cimitirul din spatele conacului. Cei doi se apropiară de apa cristalină și priviră înăuntrul ei. Mâna fetei trecu prin apa rece și putu simți un fior ce îi străbătu trupul. Privirea ei se îndreptă către Leeo ce o privea atent și fără a spune un cuvânt încuviință printr-o înclinare a capului.
Se ridică în picioare și luând o gură zdravănă de aer sări în lac. Apa îi mângâia blând trupul, simțind un val de putere cum o învăluie. Diverse imagini apăreau în fața ei, transmițându-i diverse amintiri.
Se vedea alături de Jessie, îmbrăcată într-o rochie lungă de mireasă. Apoi imaginea a doi băieței și o fetiță ce stăteau alături de ea și Jessie. Imaginea ei într-un loc sumbru, înconjurată de demoni. Ea, alături de un păcătos, arătându-și aripile jumătate negre, jumătate sângerii și multe imagini ce făceau parte din trecutul fetei.
Nu după mult timp ieși din apă. Leeo o înconjură cu un prosop alb și pufos, ca mai apoi să o cuprindă în brațe. Fata oftă fericită știindu-l pe demon în apropierea ei și își afundă capul în scobitura gâtului său, bucyurându-se de parfumul bărbătesc ce îi bucura mirosul.
- Mi-am amintit totul. Spuse fata cu lacrimi în ochi.
Leeo o sărută pe creștet, ca mai apoi să o privească în ochii ce se transformaseră din ciocolatiu într-un albastru divin cu firișoare argintii.
- Mă bucur să știu că ești din nou bine, Ellie. AMă bucur să știu că ești din nou bine, Ellie. Spuse acesta, iar fata râse la alintul numelui său, Ellyzabeth.
- Și eu mă bucur să spun că m-am întors. Dar Leeo, ce s-a întâmplat cu tripleții mei? Întrebă Sophie cu o ușoară tentă de îngrijorare în glas.
- Sunt bine toți trei. BlackStar și Annabell nu își amintesc de noi și sunt în grija Andreei, iar WhiteStar îi veghează din umbră.
- Oh, scumpul meu WhiteStar. La fel de responsabil și curajos cum mi-l aminteam eu a rămas.
- De asemenea și foarte puternic, asemeni mamei sale. Adăugă Leeo, văzând cum mândria și melanconia se oglindeau în ochii ei.
- Mereu a vrut să fie puternic, încă de mic copil dorea să își protejeze frații. Îmi amintesc că se antrena din greu alături de Gallo și nu renunța când ceva nu îi ieșea. Dorea perfecțiune. Voia ca eu și Jess să fim mândri de el, chiar dacă eram deja mai mult decât bucuroși să avem un asemenea fiu. Rosti fata, lăsând lacrmi cristaline să-i picteze chipul.
Demonul îi șterse lacrimile și o îmbrățișă, mângâind-o pe spate. Aceasta își ridică capul la nivelul bărbatului și spuse foarte hotărâtă:
- Vreau să mergem până în Iad. Sunt sigură că am neglijat destul atribuțiile pe care Tata mi-le-a dat.
--------------------------------------------------
Am reușit să postez și acest capitol. Știu că am cam neglijat cartea, dar am avit multe lucruri pe cap în ultima perioadă. Totuși, sper să recuperez săptămâna aceasta, scriind încă 3-4 capitole. Vreau să termin cât mai repede de refăcut cele 22 de capitole care acum se află în ciorne și să scriu continuarea. Mă bucur să spun că aceasta va fi varianta finală a cărții, după mai bine de 4 ani în care am tot scris și rescris cartea. Sper ca originalitatea ei să rămână aceeași.
Vreau să vă spun că am mare, enormă nevoie de părerile, sfaturile și criticile voastre.

P.s. Dacă întâmpinați greșeli de-a lungul capitolelor nu ezitați să mă anunțați!! Scriu pe telefon, și este posibil să îmi mai scape mici greșeli pe ici, pe colo așa că vă rog să mă anunțați dacă trebuie să corectez pe undeva.

Lectura Placuta!