Black

Treizeci și doi.

     Ne-am așezat mai comod pe patul său, iar acesta mi-a cuprins spatele cu brațul său. M-a tras mai aproape de el astfel încât coapsele noastre sa fie lipite.

-Nu te mușc, a chicotit.

-Acum ceva timp nu as fi garantat că nu o sa faci asta, am chicotit și eu.

Mi-a zâmbit din nou având un zâmbet sincer.

-Deci știi vârsta mea, știi cum stau cu școala și chestiile neinteresante, o sa trecem direct la un subiect foarte delicat și important acela fiind familia, a vorbit devenind serios.

-OK, am aprobat apoi acesta mi-a cuprins mâna dreapta in a sa.

-Despre familia mea nu este nimic de zis foarte special, am o mama și un tata care sunt cu afacerile și au treburi mult prea importante pentru a le mai pasa de viața mea mizerabila. Mai am doi frati și aceia sunt priviți ca fiind perfecți, cel mare are o soție și lucrează alături de tatăl meu sprijinandu-l cu afacerile sale, iar cel mijlociu studiază doua facultăți in același timp și este mândria mamei, iar eu, ei bine eu întotdeauna am fost privit ca fiind oaia neagră a familiei și cred ca cea mai mare ironie pe care au putut sa o facă părinții mei pe mine a fost ca m-au mai numit și Black.

A rostit toate astea fără ezitare și s-a tensionat puțin, devenind nervos, dar i-am strâns mâna in a mea.

-Eu cred ca ești o persoana minunata. De fapt, ești cea mai minunata persoana pe care eu o cunosc, i-am și acesta m-a privit in ochii.

A zâmbit din nou și s-a aplecat puțin spre mine oferindu-mi astfel un sarut pe frunte. Nu m-am putut abține sa nu chicotesc la senzație, nu mai primisem in viața mea un astfel de pupic.

După un scurt moment de liniște mi-am dat seama ca aștepta ca eu sa încep sa ii spun despre familia mea. Lucru ce era mai greu decât am crezut ca o sa fie pentru ca nu știu nici măcar de unde sa încep.

-Spune-mi măcar de ce nu te duceai acasă, a cerut vazand cât de greu îmi este sa vorbesc despre asta.

-Mama era cu un bărbat, am soptit mutându-mi privirea in poala mea nemaiputând sa îl privesc.

-Și tatăl tău?, a întrebat ceea ce m-a făcut sa tresar.

-Eu nu am tată, ochii mei s-au umplut brusc de lacrimi și cu greu m-am stăpânit sa nu le las sa cada.

-Imi pare rău, a spus aplicându-mi și cealaltă mână și trăgându-mă peste el.

Mi-a dat parul de pe fata apoi a aplicat un nou sarut pe fruntea mea. Era mult mai tandru decât m-as fi așteptat vreodată sa fie, iar asta mi-a demonstrat din nou ca primele aparente înșeală întotdeauna.