Douăzeci și trei.

2.3K 230 23
                                    




      -Nimeni nu îmi spune mie ca nu va fi luna mea, nimeni nu mă refuza, a spus brusc nervos presându-și corpul mai tare de al meu.

Comportamentul sau brusc violent m-a făcut sa mă tensionez și sa îmi aduc aminte ca este și băut, iar sa îl enervez nu face situația mai buna.

-Îmi aleg ce luna vreau eu pentru ca eu sunt cerul întunecat si pun pe cine vreau eu sa lumineze infinitatea întunericului meu, a spus devenind din ce in ce mai nervos, tonul sau crescând ajungând sa îmi tipe in fata.

Îmi strângea inchieieturile in mâinile sale și eram mai mult decât sigura ca acolo voi avea niște vânătăi. Lacrimile erau gata sa țâșnească din ochii mei când i-am spus:

-Bine, va fi cum vrei tu, doar da-mi drumul.

A răsuflat puternic după care a stat pentru câteva secunde cu ochii închiși departandu-se apoi de mine și eliberându-mă cu totul.

Fără sa mă pot abține mi-am masat mâinile și am privit zona inflamata in lumina slaba. Lacrimile au căzut și ele intr-un sfârșit nemaiputând sa mă abțin.

-T-te rog pleacă, am spus deschizând usa.

Mă așteptam sa tipe sau sa mă rănească din nou, dar doar a ieșit fără ca măcar sa mai arunce o privire spre mine.

Black Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum