Black

Șase.

      -Black, spune-mi unde mergem, am cerut din nou mergând pe lângă el.

-Ai încredere, a spus din nou și de data asta i-am dat drumul la mâna oprindu-mă.

-Nu știu nimic despre tine, știu doar ca te numești Black, iar tu îmi ceri sa am încredere când e clar ca ne îndreptam spre pădure. Spune-mi unde mergem sau mă întorc chiar acum, tonul meu a fost serios și acesta mi-a zâmbit blând in obrazul sau drept apărând o gropița frumoasa.

-Nu îți voi face niciun rău, Violet, vocea lui era la fel de blândă pe cât ii era zâmbetul și asta m-a făcut sa mă înmoi.

S-a apropiat de mine și și-a pus mâinile pe fata mea. Am închis ochii și m-am bucurat de atingerea sa.

-Și nici nu voi lasa pe nimeni altcineva sa te rănească, a spus soptit. Deschide-ți ochii, vreau sa văd acele perle frumoase, a cerut și i-am îndeplinit dorința.

Era mult mai aproape de mine și s-a apropiat și mai mult lipsindu-ne trupurile. Fetele ne erau atât de apropiate încât ii simteam respirația pe fata mea.

Când s-a apropiat și mai mult și am înțeles ce vrea sa facă, m-am dat rapid in spate.

Știu ca m-am făcut practic de rusine și îl vedeam cum mă privește curios, dar trebuia sa înțeleagă.

-Hai sa ajungem la partea in care ne cunoaștem msi bine, am spus stânjenită privind in jos.

-Hai, a spus prinzându-mă de mână și începând sa mă tragă după el din nou.