El nu era genul care sa se încadreze intr-un tipar. Nu era genul de băiat normal, genul care respecta un scenariu, ca toți ceilalți. Nu era genul care respecta regulile nescrise ale statului in public sau mersului pe stradă. Pur si simplu, aparținea unei categorii distincte de oameni. Avea structurată in minte o alta lume față de ceilalți.
De fiecare dată cand il vedeam, ma simțeam de parcă, pană atunci as fi stat intr-o camera goală, fara ferestre, in care exista doar un bec slab care sa lumineze timid prin întunericul din încapere, iar acum in sfarșit cineva imi deschisese ușa și mă lasase sa ies afara. Poate că daca nu l-aș fi cunoscut, nu ar fi fost niciodată persoana pe care aș fi putut-o observa într-o mulțime de oameni, dar acum instinctiv, ochii mei îl caută oriunde m-aș afla, îl caută pe băiatul perfect.
Da, știu cum sună asta. "Băiatul perfect" nu există. Probabil așa este. Probabil el nu este perfect, dar nu îl numesc așa pentru felul in care arată, sau pentru comportament. I-aș putea găsi o gramadă de defecte și în momentul ăsta, nu are cum sa se afle in acel tipar de "perfect", in primul rand pentru că el nu se încadrează în tipare.
Dar este perfect pentru lumea pe care o creează în jurul meu, din momentul în care îl văd venind spre mine, nonșalant, cu mainile în buzunare, care cateva clipe mai tarziu mă prind de încheieturi, în timp ce buzele lui iși găsesc locul pe buzele mele, pană în momentul în care mă conduce acasă după cateva ore. Lumea aceea care incepe in momentul în care mă elibereaza din buncarul in care ma aflam pană atunci, și văd soarele după atata timp. Lumea aceea în care văd fluturii pentru prima oara. Lumea în care, chiar daca e iarna, simt caldura soarelui inundandu-mi corpul. Lumea in care pot merge cu ochii închisi, fără teama de a mă răni, atat timp cat îl țin pe el de mană. Lumea în care nu trebuie sa vad ca să cred. Lumea in care se aude doar muzica noastră si felul in care radem la toate glumele proaste atunci cand suntem împreuna. Lumea noastră, lumea pe care el a clădit-o in jurul meu: adăpostul meu pe timp de furtună, refugiul meu cand am nevoie să mă simt in siguranța, locul în care aș vrea mereu sa fiu.
De asta el este băiatul perfect, pentru ca nimeni altcineva nu ar fi reușit sa ma salveze in modul in care a facut-o el.
YOU ARE READING
Story of us
Teen FictionAt first I fell in love with the presence of your words and the feel of your existence. Every minute spent with you felt like a month of Sunday mornings with white bed sheets and lazy smiles, and every walk home from you made me remember how Monday...
