Apel la 00:00

‹LXIX›

M-am trezit cu o durere insuportabilă de cap. Mi-am târâit picioarele pana in baie. Arătam oribil, aveam ochii umflați si eram mai albă ca niciodată la fața.
Acum ca stau sa ma gandesc, normal ca o place pe Sarah, ea e roșcata, are ochii albaștrii si tenul măsliniu.
Eu, eu una aveam parul mai negru ca taciunea, iar ochii la fel, nu mai spun de tenul meu care e alb ca varul. Eram ca un zombii

Încercam să-mi alung gândurile rele si sa ma pregătesc pentru cursuri. Nu stiu cum am sa reactionez când am sa o vad la scoala. Sper sa o pot evita fara a face vreo prostie.

M-am încălțați mai mult împiedicându-ma de tot ce era prin casă. Voiam sa plec mai devreme pentru a ma plimba mai ales ca nu am nimic de carat având toate cărțile la dulap.
Nici pofta de mâncare nu mai aveam, pur si simplu am iesit pe ușa.

Urmele mele erau singurele prin stratul subțire de zăpada. Ma simt la fel de singură ca aseară. Să-l i-a dracu' ! Il urasc atât de mult. Trebuia sa ma astept la asta.

Am ajuns deja in fața liceului, am aruncat o privire la ceas, dar era incă devreme. Mi-am băgat mainile in buzunarele gecii, ochii mi s-au mărit cand am dat de un pachet de țigări pe jumatate plin. Apoi mi-am adus aminte, il luasem de la el. Universul e împotriva mea ? Totul imi amintește de el.

Ma uitam in jur dupa o alimentară trebuia să-mi cumpăr o brichetă. Am zărit-o peste stradă, doar la câțiva pași distanța. Am fugit imediat. Am plătit si m-am îndreptat spre banca din fața liceului. Mi-am aprins tigara si așteptam ca ceva sa se întâmple, orice. Totul era prea monoton. Eram foarte liniștita. Pana cand mașina blestemată a parcat la câțiva pași de mine.

O fost doar o chestiune de moment pana cand din ea sa coboare cineva, spre surprinderea mea nu era el, era ea. Coborâse din locul pasagerului. Inima începuse sa imi bată puternic si oricât de calma eram pana acum, nervii mei erau întinși la maxim. Nici nu-l cunoaște de o zi si sunt atât de apropiați ? Curva.
Mi-a zâmbit si mi-a facut cu mâna si eu pentru ca sunt politicoasa ii intorc gestul arătându-i degetul mijlociu. S-a strâmbat, dar a continuat sa meargă spre liceu. Ratata.

Abia așteptam ca mașina să plece mai repede, dar in loc de asta motorul s-a oprit. La dracu'.
Mi-am scos telefonul din buzunar si ma prefacem ca fac orice altceva. Inima mi-a tresărit cand portiera a fost deschisă si închisă la loc.
Se oprise in fața mea, dar nu-mi ridicam privirea.
El se așezase si eu voiam sa ma ridic sa plec.

— Dă-mi drumul ! Spun printre dinți.

— Nu ți-am dat pana acum drumul si nici n-am de gand sa o fac acum. Spune ridicându-se si el.