Apel la 00:00

‹LXI›

Nu mi-am mai facut de zile bune prezenta pe la cursuri si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Eram obosita, nu fizic, dar cel putin psihică eram.

Eram...nici eu nu stiu ce eram. Eram pustiită de sentimente. Mi-am inchis telefonul, oricum nu mai aveai de gand sa ma suni. Probabil iubita ta "perfectă" imi ținea si mie locul. Numai gândul ca tu esti cu ea imi mănâncă măcar o ora din gândire.

Nu stiu cum sa descriu cea ce simt pentru tine. M-am îndrăgostit de tine, da...asta era. Trebuie sa recunosc ca si aspectul tau fizic a ajutat foarte mult. Adica ochii tai de un albastru nemaipomenit de intens, parul negru, mai negru ca noaptea, înalt si lat in umeri ceea ce dovedea ca esti un baiat bine făcut. Nu mai spun cât de mult m-am îndrăgostit de caracterul tau, instinctul tau de a sari in ajutor, cum ai facut cand a trebuia sa dau testul la mate. Numai cu ajutorul tau am luat nota mare, totul ti se datorează tie. Numai tie.
M-am îndrăgostit de totul tau, m-am îndrăgostit de fiecare lucru care facea parte din tine, care avea legătura cu tine.

Si eu ? Eu ce-am facut ? Te-am alungat ca o proastă...
Dar nu puteam sa te tin pentru mine, nu erai al meu, erai al ei si asta e gândul ce ma sufoca zile întregi.

Visam la tine si nici măcar nu te cunoscusem fața in fața. Probabil tu nici nu iti doreai s-o faci. Adica si acum imi amintesc cand te-am așteptat trei ore in ploaie, la dracu'...trei ore.

Deabea imi târâiam picioarele până in bucatarie. Nu imi era foame, dar trebuia sa mănânc ceva. Mă hotărâsem să-mi deschid telefonul, aveam nenumărate mesaje de la mama, dar deja vorbisem cu ea aseară, a fost asa de îngrijorată ca inainte de a da declarație la poliție "dispăruta", m-a vizitat mai întâi ceea ce ma mulțumea. Aveam mesaje si de la tine. Nu stiam daca sa ma uit sau sa nu.

"Cara, raspunde !"

"De ce n-ai venit astazi la cursuri ?"

"Esti bine ?"

"CARAA !"

"Ma jur, ca te omor daca nu te-a omorât cineva pana acum, nu te-a omorât nimeni, nu-i asa ? esti vie...nu ?"

"Cara, vie...nu-i așa ??!?!!"

"Caraa, nu vreau pomană de la persoanele iubite, doar de la babele din cartier."

La ultimele mesaje ma bufnise rasul, ce mod de a spune ca ii pasa. Numai el putea sa fie așa, copilăros...

Imi venise toată pofta de mâncare si începeam sa ma dezmorțesc, eram mulțumită.

Ii lipseam.

Buna !
1. Pentru toti care ma tot întreaba daca am șters cartea : NU, n-am șters-o ! Am retras-o pentru a o edita.
2. Nu ma mai bombardați cu mesaje care ma stresează sa postez, nu ma deranjează mesajele, ma deranjează ca unii sunteti într-un fel violenti. Nu imi place cand vad "da tu nu mai postezi ?" "Hai o data, Doamne !!"
Înțelegeti va rog ca am si eu scoală si e perioada tezelor.
In rest, mulțumesc din suflet pentru comentariile frumoase si mesaje !

Xx.