Apel la 00:00

‹LIX›

Eram obosită. Eram obosită pentru ca nu dormisem toată noaptea.

Motiv ? Necunoscut.

Ba nu, mint. Motivul esti tu. La dracu, Aiden ! Ce e cu tine de imi apari in minte asa ? De ce ?
Parca nu imi era de ajuns, astazi mai aveam si testare la chimie. La naiba ! Eram in intârziere. Ce este cu Universul astazi ? Toata lumea s-a întors cu susul in jos ?

Mi-am pus o parte din caiete in ghiozdan, spun o parte pentru ca nu mai aveam timpul si nici răbdarea necesară sa stau sa le caut si pe celelalte. Ma îmbrăcasem in fugă, aveam parul in toate părțile si hainele imi stăteau aiurea, dar nu aveam ce sa fac.

Am ajuns, dar cu o intârziere destul de mare. Nu a fost cea mai buna zi a mea, chiar deloc.
Totul mi-a mers de-a-ndoaselea.
La testul de la chimie deabea daca imi aminteam data. Eram total pierdută in spațiu. Mai bine stăteam acasă.

Doua fete din liceu se băteau in curtea din spate si pentru ca a fost îmbulzeala am fost împinsă exact peste cele doua, dar chiar cand sa ma ridic si sa plec din nebunia aia, domnul director și-a facut apariția si ele, cat si eu, am primit detenție. Am incercat sa ii explic ca nu am fost vinovată si nici măcar nu le cunosc pe cele doua fete, dar fara rezultat.

In concluzie, ziua mea a fost un dezastru ! Doar din cauza ta ! Ugh, te urasc atât de mult !

Dupa inca câteva ore in care mi-am plâns toata viata in detenței, am plecat insfarsit acasa.

Odata ajunsa acasa m-am relaxat cum stiu eu mai bine, mănânc, fac o baie calda si mă uit la un film. Zis si făcut.
Eram pe cale sa dau drumul filmului, dar nu puteam sa fiu liniștita. Telefonul începuse sa sune. Dumnezeule, ce-am facut ? Am s-o iau razna !

— Alo ! M-am răstit fara sa ma mai uit cine este pentru ca deja stiam cine era si eram mai mult decât obișnuita.

— Azi n-ai fost in cea mai buna stare, n-ai fost tu.
O, felicitări ai remarcat asta. Cum naiba se face ca tu mă vezi, dar eu nu ?

— Nu am fost in apele mele, nu m-am odihnit deloc azi-noapte.
Spun cu o voce destul de slăbită. Se observa destul de ușor ca eram praf.

— Motivul ?
TU ! Tu ! Conștiința mea urla.

— A nimic important...
Ii răspunserăm cat de calm am putut.

— Spune-mi, te rog !

— Nu !

— Te rog !

— Nu !

— Te rog !

— TU !

— Ce ?

— TU IDIOTULE, tu esti motivul oboselii si eșecului meu !

Tipasem in telefon, la dracu !

Am acordat un interviu si va Invit sa il citiți dacă doriți. Mulțumesc Draga mea , pentru interviu.