‹LVIII›

16.9K 1.1K 28
                                    

Nu ai mai sunat...

Nu stiu daca ar trebui sa te sun eu pe tine. Adica de ce as face-o ? Tu n-ai făcut-o. Bine, bine...am sa te sun cu privat.

Zis si facut, cand telefonul începuse sa sune fiori imi traversau tot corbul, dupa al treilea sau al patrulea ton ai răspuns.

— Alo ? Vocea ta mă făcuse sa îngheț, era răgușită si obosită.
Respirația mi-o loase razna.

— Hmm... Cara ? Ai întrebat suspicios, dar totodata oarecum amuzat.

Ma panicasem si mai rau. Rahat !

— Haide, Cara, stiu ca esti tu ! Ai continuat pe acelasi ton.

O facea de-al dracu', n-avea de unde sa stie ca sunt eu.

— Ba nu, nu stii ! Mă rastisem eu, mai apoi realizasem. Eram o idioata !

— Acum stiu ! Spui chicotind.

— Si de unde "știai", ma rog, ca eram eu ? Hm ?

— 1 stiu si cum respiri, 2 te-ai dat singura de gol si 3 ai sunat cu număr...
Spui râzând si mai tare de data asta. Bufnindu-ma si pe mine instantaneu rasul. Dumnezeule !

Sunt o idioată, asta sunt ! Nu mai eu puteam sa fac una ca asta.

— Ei na', pai...am făcut-o eu daca tu n-ai mai făcut-o. Eram mai timidă ca niciodata. Rahat !

— Pai credeam ca esti la festival.

Siguur...

Stiai prea bine ca mint, idiotule !

— Cum spui tu ! Tu ce mai fa...

— ...Iubitule, am ajuns...
Trebuie sa inchid, mai vorbim, bine ?

— Oh, bine !

Dupa toate cele spuse închisesem. Imi trântesc fata in perna, trebuie sa adorm inainte sa incep sa plâng.

Apel la 00:00 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum