Creioanele colorate ale ațelor încurcate
desenau cărarea frunzelor din riduri atrofiate,
iar puful confuziei mele atingea fruntea
tuturor petelor albastre ale cuarțului de nea.
Pensula punctelor de rugină zâmbea amar,
scaunul vieții dormea în polenul amintirilor,
curba spătarului cădea ca popicele de granit
în miezul spiritual al ciorilor de pe lacul murdar.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
