Cuțitele ruginite atârnau
bătute în carnea aerului,
care respira viața unor
umbre ce atingeau
solul cerului,
răsăreau din ploaie
semințe de fasole,
zdrobite de greutatea
celor douăzeci și nouă
de scrisori ascunse,
în dulapul norilor morții.
Atingea scheletul timpului,
calendarul coșmarurilor trecute
și din fire de ore împletea
cu sârmă ghimpată,
o zi ciudată pe care
o transforma în floare
și o atârna în părul semiviolet
al fantomei Februarie,
ce se bucura să schițeze
cu stiloul vieții,
urmele de cărbune
ale unei ierni îngropate
în abisul conștiinței.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
