Romburile trecutului se roteau pe perete
și clapele sufletului se dezintegrau în agonie,
iar pielea ta rece, străină și cenușie, ardea,
când fumul țigărilor albe în aer se ridica.
Foile rupte de pe pielea spiritului plângeau,
dar muntele de orgoliu lăsa buruienile să crească,
ceaiul speranței se otravea în tăișul cuvintelor
și patul pasiunilor vechi, se ofilea, în razele morții.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!