Zâmbeam cu mâinile încleștate
pe cele două codițe legate
în grabă de mama, la spate,
plină de pistrui pe chip și
cu lipsa dintelui din față,
alergam cu poftă de viață,
prin pădurea ielelor
și prindeam în mână
libelule cerului copilăriei.
Cerbul privea lacul verde,
în care se oglindea liniștea
cântecelor bătrânești
și trunchiul copacului,
îmi adăpostea trupul plin
de juliturile lăsate ca amprentă,
din jocurile cu sălbăticiunile
imaginației mele neastâmpărate.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
