Am rupt cu mâinile încătușate
zăbrelele închisorii libere,
am bătut zâmbetul
de pe fața diformă a vieții
și am lucrat un goblen,
al clipelor goale înghițite,
în nopțile pline cu urletele
lupilor care tăceau
în pădurea singurătății.
Dar mărgelele albe de zăpadă
erau țesute în grabă,
pe pânza cu fire încurcate
și ochelari vedeau,
imagini distorsionate
de ochii orbi ai timpului.
Răstoarnă nisipul din clepsidră
în deșertul udat,
de copitele dromaderului
și împletește din pielea
moale de crocodil,
o geantă plină cu hârtie
din frunză de nuc.
Descoperă singur paradisul,
suflet de om năuc!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
詩歌Plutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
