Tornai pe buzele roșii ale mesei,
vinul de lemn al stelelor nisipoase,
dar rimelul genelor sticloase
se scurge în valea farmecelor astrale.
Tangoul argentinian al frunzelor,
îți atingea pielea pătată de ceară
și cafeaua de seară își toca boabele
în seducția unui pian asasinat de note.
Ca vitele fără coarne, ne aruncam,
în zidul plăcerii, trupurile găurite
de rujul portocaliu al coropișnițelor,
numai pesticideul coșmarurilor albe
spulbera strategia unui șah fără rege.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!