N-ai mai spus nimic. Dar trebuia sa fac ceva, orice...pentru a te putea vedea.
— Hm, și...esti pe afara sau...?
— Da, urmează sa ma întâlnesc cu cineva. Mi-ai răspuns destul de sec, dar am ignorat asta.
— O, super ! Pe unde ai vrea sa mergi ?
— Curioasă ?
— Da ! Nu e ca si cum aș veni dupa tine si aș ști cine esti, pana la urma eu ...nu sunt in oraș.
— O, pai si unde esti ?
Gata, pana aici mi-a fost, ce sa spun ?
— Sunt in...in Canada ! Da...si stau cu bunica mea care...a-a cam murit...adică...eu...sunt cu mai multi amici pe aici si mergem la un festival pe nume "Bunica mea a cam murit..."
— Asta sună asa de sadic.
— A, e un festival de muzica rock !
— Nu știam ca iti place rock-ul.
— O, pai nu-mi place !
— Ce ? Erai deja foarte confuz si eu ma încurcam in minciuni, la naiba cu mine.
— E-eu il iubesc ! Daa...
Rahat. Asta mi-a fost, nu o sa ma creadă si o sa ma evite pentru ca o sa creadă ca sunt o ciudată.
— O, păi...distracție plăcuta !
Mulțumesc, Dumnezeule !
— Mersi ! Deci unde ziceai ca mergi ? Trebuia sa aflu, trebuia sa te mai vad măcar pentru cateva minute.
— In parcul Central.
Spui si oftezi.
— Ok, mai vorbim, pa Aiden ! Spun repede si inchid apelul.
M-am imbracat rapid si am pornit spre parcul Central. Am plecat spre tine, Aiden !
CITEȘTI
Apel la 00:00
Teen Fiction"Alo?" "Buna, iubito!" "Pardon? Cred ca ați greșit." "Nu, nu. Sunt destul de sigur ca pe tine voiam sa te sun. E tarziu si ar fi bine sa te culci!" "La revedere!" ! ACEASTA ESTE CARTEA ORIGINALA - Nu va mai lăsați pacăliți de alte titluri identice...
