Capitolul 8 { Adevarul doare... Dar minciuna? }

Start from the beginning
                                    

- Oh, agresiva! Stii, intotdeauna am vrut sa aflu cum e sa ti-o tragi cu o tarfa populara. De ce sunteti asa renumite? Isi ingusta ochii, cercetandu-ma mai bine. Probabil ca si tu esti experta in aceasta "arta". Nu te-ar fi primit printre ele asa repede daca n-ai fi fost.

Am vrut sa-l lovesc inca o data, sa-l fac sa se retraga cumva, dar stiam ca n-are sens. Era cat o matahala. Nu ma puteam lupta cu ele. Mi-am inclestat falcile, cautand disperata una dintre replicile mele caracteristice si usturatoare, care se iveau taman cand n-aveam nevoie de ele. Si acum cand imploram sa-mi vina una, inspiratia mea era in vacanta pe Marte. Grozav! Vazandu-ma ca tac, el continua:

- Pun pariu ca i-o trageai bine lui Ashton. Altfel nu stiu de ce ar fi tinut asa mult pe langa el, un chip asa banal ca al tau. Dar, pana la urma, s-a saturat de tine, cum era de asteptat. Si, saracuta de tine, l-ai iubit, ma compatimi el fals. Ei, nu-i nimic, stiu multi baieti care ar sta la coada pentru o noapte cu cineva ca tine.

Asta fusese picatura care umplu paharul. Nu mai puteam suporta. Mi-am pierdut cumpatul si, cu o putere care habar n-aveam de unde aparuse, mi-am avantat palma si l-am plesnit drept peste obraz. Sunetul nu fusese chiarf asurzitor, dar oricum, mai bine decat orice lovitura pe care i-o dadusem vreodata cuiva. Isi atinse pielea ranita, care devenea de un purpuriu-rosiatic si-si misca falca. Nu-i mutasem maxilarul de la loc, dar eram totusi multumita de culoarea pe care o capatase obrazul lui. Dupa un moment, roseata ii invada obrajii, estompand complet lovitura mea.

- Curva dracului! O s-o platesti! urla el.

Corul din jurul lui amutise, privind , mai bine zis, sorbiind din priviri, scena. M-am retras cativa pasi, pregatindu-ma sa ma intorc si s-o iau la fuga, cand o voce se auzi din multime.

- Hei, voi doi! Terminati dracu' odata! Pana nu vine directorul si ne ia naibii pe toti.

Am amutit, ramanand nemiscata. Tessa se ivi din ceata de elevi, cu parul ei turcoaz cu tot, impunand mai mult respect cu statura ei de pitic, ca un leu in regnul animal. Isi indrepta atentia inspre Fara-Nume ordonandu-i:

- Luke, dispari de-aici cu tot cu ceata ta de balosi care te idolatrizeaza!

Fara-Nume, care se pare ca avea si un nume, Luke,  fusese pus cu botul pe labe si pleca fara sa-mi mai zica nimic, dar bombanid ceva "foarte dragut" la adresa Tessei... sau poate la a mea.Am ramas doar eu si Tessa. Si o groaza de elevi care se uitau uimitit la noi si probabil ca privisera toata scena.Ce draguut! Iesisem si mai mult in evidenta.

Am dat sa deschid gura si sa spun ceva, dar Tessa mi-o lua inainte:

- Hai cu mine! Te scot de-aici inainte sa mai cauzezi si alte probleme.

Eram gata-gata sa protestez, sa-i spun ca nu fusesem eu aceea care se luase de Luke, il facuse in toate felurile si ii mai si facuse propuneri murdare. Dar privirea ei ma reduse si pe mine la tacere si am urmat-o ascultatoare. 

Ajunse pe strada, departe de ochii curiosi ai elevilor, i-am spus:

- Nu eu am fost aia care a inceput. Amicul tau m-a facut tarfa si mi-a spus ca Jem a fost cu mine doar pentru sex. ( Mai bine zis i-am urlat )

Tot ce facu ea a fost sa se sprijine plictisita de un stalp. Inca purta haine negre, fiind in doliu de la moartea mamei sale, iar ochii nu mai aveau aceasi stralucire vioaie pe care o avusesera cand ne-am cunoscut. Erau de un caprui ciocolatiu superb, dar goi si inexpresivi. La fel ca si fata ei. Dupa un moment, spuse:

- Si nu-i asa?

Am ramas gura-casca, la propriu, holbandu-ma uimita la ea. Inima mea, deja facuta bucati, mai primi in dar o lovitura de gratie. N-am putut sa cred ca si Tessa, cea care ma incurajase de la inceput in relatia cu Jem, credea aceasta barfa stupida. Defapt, de cand naiba umbla barfa asta prin liceu?

- Nu, nu e! am exclamat, ranita.

Ofta.

- Uite ce-i ,Ash. Stii ca ma pricep la barfe dar, in acelasi timp, stii ca nu le cred decat pe cele care merita sa fie crezute. Pe cele logice. Iar asta e chiar logica. Nu stiu de la cine a aparut, dar e logica.

- Logica? am intrebat, la fel de neincrezatoare si confuza.

- Da. Logica. Gandeste-te putin. Jem a fost atras de tine de la inceput. Tu ai fost cea care l-a respins. Apoi, nu l-ai mai respins si ati format un cuplu. Un cuplu frumos, trebuie s-o recunosc. Erati asa absorbiti unul de altul, asa indragostiti, atat de fericiti, incat parea aproape imposibil pentru ziua de azi, dar, in acelasi timp, era si contagios.

Ma bucuram ca Tessa credea -crezuse- asta despre mine si Jem. Pentru ca era adevarul. Fusesem prea potriviti unul pentru celalalt ca sa nu se intample ceva. Chiar si cu dramele ce ne-au fost puse in spinare, inca am reusit sa ne pastram relatia. Trebuise sa se intample ceva. Uneori, imi doresc sa nu fi fost asa fericiti. Poate asa, Jem n-ar fi fost luat de langa mine. O lacrima rece imi aluneca pe fata rosie, incalzita, trimitandu-mi un fior pe sirea spinarii. Probabil ca Tessa credea ca vorbele ei ma facusera sa vad adevarul si din cauza asta plangeam, pentru ca ezita pe moment, cautandu-si cuvintele. Apoi ofta din nou.

- Nu stiu cum sa ti-o spun. Sti ca nu ma pricep sa spun vorbe frumoase. Asa ca voi ramane directa, zise ea, tonul imblanziindu-i-se totusi un pic. Cum spuneam, erati perfecti unul pentru celalalt. Si eu am crezut tot timpul asta. Si, apoi, probabil, ati facut-o.Si dupa putin sau mult timp, nu stiu, pentru ca nu mi-ai spus, Jem a plecat. Cu scuza patetica ca se muta din nou la matusa lui. Isi indeparta ochii pentru un moment apoi ma privi din nou drept in ochi. Tu chiar crezi asta, Ash? Ca ar fi putut pleca asa usor, daca te iubea cu adevarat?

Mi-am muscat buzele. Nu, nu credeam asta. Pentru ca nu era adevarat. Adevarul era altul. Un adevar ciudat, pe care nici macar eu nu-l credeam. Nu-mi faceam sperante ca l-ar putea crede si altcineva. Si, oricum, nici macar n-aveam voie sa-l spun altcuiva. In acel bilet tampit, care distruse totul, nu se mentionase nimic despre ce am si ce nu am voie sa spun. Dar simteam, in adancul meu, ca expeditorii biletului, sau expeditorul, ma urmarea. Si ar fi stiut daca i-as fi spus cuiva.

Dar Tesa merita adevarul. Chiar il merita, la cate ii facusem. Ieri ii eram prietena, azi umblam cu grupul pe care-l urasem cu ardoare amandoua. Si, mai ales, dintre toate persoanele carora le-as putea spune, ea ar fi incercat sa creada adevarul. Cu siguranta ar fi incercat. Dar nu i l-am spus. Tot ce am facut a fost sa soptesc:

- Nu-i asta. Defapt, nici macar n-am facut dragoste cu adevarat. Ce s-a intamplat intre mine si Jem e... complicat. Dar m-a iubit, si eu l-am iubit cu adevarat. Macar de atat eram sigura.

Se apropie sovaitoare de mine, atingandu-mi neindemanatica umarul.

- Adica?

Am clatinat neputincioasa din cap. Tot ce puteam sa fac era sa-mi repet spusele.

- E complicat si atat. Nu pot sa spun mai multe.

Mana ii cazu pe langa corp si chipul, pana atunci bland, se inaspri din nou. Asteptase sa-i spun adevarul. Crezuse ca asa, ne puteam intoarce la prietenia asta. Si eu as fi crezut asta. Si eu mi-as fi dorit asta. Dar nu-i puteam spune.

I-am auzit pasii. Se indeparta de mine. Ar fi trebuit sa alerg dupa ea. Sa-mi cer scuze. Sa-i spun ceva. Dar tot ce am facut a fost sa raman acolo, nemiscata, plangand. La un moment dat, cand credeam deja ca plecase de tot, i-am auzit vocea:

- Nu vreau sa-mi spui ce s-a intamplat. Lucrul asta te priveste pe tine. Tot ce-mi doresc e sa aflu de ce ai fugit la  cei din Monarhie, in loc sa cauti sprijin in mine. Ti l-as fi oferit. Mult mai mult decat ei. Daca mi-ai spune, am rezolva-o noi cumva, daca nu...-

Lasa fraza in aer, pentru ca continuarea era evidenta. Daca nu, prietenia noastra se incheiase.  Nu puteai fi prieten cu cineva ca mine. Cu doaua fete.

Am simtit gustul sangelui. La cat de tare imi muscasem buzele probabil ca se crapasera. Am ramas nemiscat, simtind o durere crunta in piept.

Sufletul meu, si asa in bucati, mai pierduse o parte din el. Pe Tessa.

****

ok... intr-un final, am postat... desi, cu ceva greutati... cum spuneam, daca handicapatul de calculator nu s-ar fi blocat, ati fi avut deja capitolul si, creed eu, mult mai reusit... asa, asta a fost tot ce am putut sa scot...  nu cred ca voi reusi sa postez mai mult de un capp pe saptamana ( exista si exceptii dar momentan scoala ma termina ) ... totusi, astept pareri... sper sa fi iesit macar ceva... enjoy:*

Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )Where stories live. Discover now