Corbul

Capitolul 11:Vina

Ochii vii , ca de caprioara ai lui René scurtau intunericul in care era cufundata strada. Ii simteam degetele inclestate in jurul mainii mele, strangandu-ma tare. Mergea incet, prudenta. Mi- am strecurat bratul pe spatele ei, tragand-o mai aproape de mine. Respiratia ei accelerata raspandea aburi inghetati in aerul noptii.

Ne-am apropiat incet de usa internatului de fete al scolii, lasand in urma bezna strazilor laturalnice. Ne miscam cu usurinta, ca doua umbre printre zidurile scolii. Simteam apasarea rece a cutitului pe pielea mea, usturatoare.

René ma ghida stangace pe coridoarele pustii, desi eu le stiam ca in palma. Era noaptea ei asta. Aveam de gand sa o las sa faca orice isi doreste.

Incet, a deschis usa unei camere, si a pasit tiptil pe covor. Pasii ei erau lenti, usori. I-am dat in liniste cutitul care sclipise o secunda in lumina lunii.

Ochii ei ma privira o clipa rugatori,terifiati, dra apoi se intoarese spre fata care dormea linistita in pat.Eu am inchis usa fara sa fac zgomot, si m-am apropiat de ea.M-am asezat la capatul patului si i-am acoperit fetei gura cu mana si i-am imobilizat mainile.Rene o privi pe fata cum se zbate in minile mele,ocii ei scipind de placere.

Intelegea placerea pe care eu o simtisem ,de ce ani la rand, am omorat noapte de noapte.

Am privit-o ,pielea ei stralucind fantomatic in lumina filtrata prin perdelele camerei.Era frumiasa, o fantoma plina de viata si stralucire.Apoi ,cutitul vajai prin aer, si se infipse in pieptul fetei care se zbatea in mana mea.Rene il impinse incet in jos,marind agonia fetei.Vedeam sclipirea ucigatoare din ochii ei.

Cand zbaterile fetei incetara,Rene ma privi zambitoare.

-Sa plecam de aici.i-am soptit, luand-o delicat de mana.

Am parasit in liniste camera, apoi scoala si in final ne-am pierdut in noapte, plimbandu-ne linistiti prin zapada stralucitoare.Mana ei tremura printre degetele mele,dar ochii ii erau linistiti, plini de caldura si stralucire.

                                                                                 ****

Am aprins focul in semineu si m-am asezat pe canapea,luandu-mi cana cu cafea in poala.Era miezul noptii.Tevile de la instalatia de apa urlau asurzitor prin peretii casei,dar le-am ignorat.

Urelutul de groaza al lui Rene ma facu sa sar in picioare ca ars, sa vars cafeua pe covorul camerei de zi.Am alergat pana la usa baii si am trantit-o de perete, aproape facand-o sa sara din balamale.

Rene era pe podeaua de marmura, facuta ghem intr-un colt, privind cu groaza la oglinda.Lacrimi amare se scurgeau pe obrajii ei. Ma privi ,si penrtu o secunda , teama din ochii ei crescu si mai mult.Inecu sa strige mai tare,isi acoperi urechile cu palmele si se ghemui mai trae in colyul acela al camerei.

M-am apropiat de ea si i-am atins bland umarul gol.Se smuci , lovindu-se de vana de marmura.

-Rene!am strigat-o,prinzand-o de mana tremuranda.Rene, ce ai?

Dupa o secunda, isi aminti de mine, si se agta de camasa mea, tragandu-ma spre ea.Se ascunse la pieptul meu , plangand cu sughituri, gesticuland nebuneste.Am strans-o trae la piept, iar mana ei alba se intise , indicandu-mi oglinda.Am privit-o plin de ura, si de curiozitate.Era doar aburita, apa fierbinta curgand in continuare in vana plina de spuma.

-Ce e ,Rene?am intrebat-o inca o data, prinzandu-i fata in palme.

Lcrimile ei fierbinti se scurgeau pe degetele mele.

-Nu o vezi?bolborosi, mana ei tremurand incontrolabil.E acolo, ne priveste din oglinda!

Se acunse iar la pieptul meu,strangandu-mi camasa mai tare in pumni.

-Nu e nimic acolo.i-am spus bland.Nu ai de ce sa te temi.

M a privi cu ochii rosii, inlacrimati. Buza de jos in tremura,iar pleoapele i-se zbateau nebuneste.

-Nu e nimic acolo.am spus iar, bland.Linisteste-te.

-Nu pleca... sopti ,strangadu-se mainile in jurul gatului meu.Mi-e frica.

Uimit de iesirea ei, i-am atins spatele gol,strangand-o la randul meu in brate.i-am mainaiat parul ,sarutand-o pe obraz.

-Nu plec nicaieri.i-am soptit.Sunt mereu aici cu tine.

Apa continua sa curga in vana, aburind baia.M-am ridicat si am inchis usa, apoi am inceput sa ma dezbrac.Ea era inca ghemuita pe podea, privindu-ma .Am luat-o in brate si am intrat cu ea in vana plina de spuma.Inca tremura.Cand apa fierbinte ii atinse pielea,se relaxa in bratele mele.Am mangaiat-o tandru, simtind cum muschii ei se destind.Incepu sa respire normal,inspirand parfumul spumantului de baie.

Am privit-o, dorinte ciudate prinzand forme in intriorul meu.Privindu-i carnatia, atingandu-i pielea catifelata si alba,nu dorinta monstroasa de a- sfasia fiecare particica din corp ca pe o bucata de matase ma cuprinse, ci o dorinta inaltatoare, noua, de a o proteja , de a o privi si atat.Aproape imi era frica sa o ating,delicatetea pielii ei dandu-mi impresia ca se naruie sub apasarea degetelor mele patate de rauri de sange.

Iubirea era inca ceva nou, ciudat pentru mine.Nu iubisem nicodata ,cel putin nu asa cum o iubeam pe Rene.Sentimentele mele se amestecau, imi doream sa o vad crescand ca pe fiica mea, dar totusi dorinta de a o atinge ca pe iubita mea era prea mare.

I-am inspirat parfumul dulceag,in timp ce ea se juca cu piciorul in spuma de baie.Imi parea atat de mica acum ,atat de volnerabila si de fragila.

-Nu vei mai pleca acum, nu ?sopti, intorcandu-se putin spre mine.

Mi-am impreunat degetele cu ale ei, si am sarutat-o apasat.

-Nu voi pleca niciodata.am soptit.Esti a mea si nu voi lasa pe nimeni si nimic sa te raneasca.

Ma privi pentru o secunda.In ochii ei inca puteam citi spaima.Si o intelegeam.Mintea ei inca nu putea accepta crima comisa, constiinta o mustra.Ii era greu sa se impace cu ideea ca omorase o persoana, chiar daca stia cat de mult o facuse sa sufere in trecut.Si asta o facea mai vulnerabila in fata crizelor de isterie , la iesirile nebunesti.Devenea din ce in ce mai agitata pe masura ce saptamanile treceau.Intregul ei metabolism era dat peste cap.

Stiam bine ce vazuse in oglinda.Chipul fetei ucise, prima victima.Imaginea avea sa o bantuie ani la rand, poate o viata.Si eu aveam mereu intiparita in minte clipa mortii mamei, apoi cand mi-am ucis propiul tata.Erau lucruri pe care timpul nu le mai stergeam

-Iti promit ca voi fii mereu aici.am mai spus,cand ea ma saruta.Iti promit.