Corbul

Capitolul 3: Inceputul

Am lasat in urma padurea si m-am apropiat de de fereastra intunecata de la parter. Fiind directorul adjunct nu trebuia sa cer permisiunea ca sa intru noaptea in caminele elevilor, dar imi placea sa ma strecor in intuneric.

Am lasat intentionat fereastra deschisa. Am impins-o incet, si am scurtat intunericul cu privirea. Fata era intinsa pe pat, pieptul ei ridicandu-se si coborand cu regularitate.

M-am apropiat de ea, si mi-am strecurat usor mana pe gatul ei. Cand am stiut ca sa trezit de tot, i-am acoperit gura cu mana inmanusta si i-am tras capul pe spate, ca sa ii pot vedea teama teama din ochi.

Dar cand am privit-o , in ochii ei nu se citea nici teama, nici rugamintea fierbinte de a o elibera, nimic. Doar pura resemnare, si indolenta. Incet mi-am desprins degetele din parul ei si am privit-o mai atent.

Am scapat cutitul din mana , acesa cazand cu un zgomot surd pe covorul ieftin. Credeam ca avea sa stige dipa ajutor, dar ea se ridica in capul oaselor. Ma privi indelung cu ochii ei negrii , straluicitor in intuneric, apoi isi misca buzele uscate , dar niciun cuvant nu iesi de pe buzele ei.

-Esti directorul adjunct... spuse ea , studiindu-ma. De ce ai venit aici?

Am studiat-o si eu la randul meu. Ochii ei erau umflati, de parca ar fi plans. Avea cearcane negre in jurul ochiilor, si pe gat i-se intindeau mai multe sgarieturi si vanatai.

-Am venit sa...

Era prima data cand ma balbaiam in fata unei fete. De fapt, era prima data cand statea de vorba cu una dintre fetele pe care isi dorise sa o omoare.

-Dumneavoastra sunteti criminalul care a bantuit orasul in toti acesti ani? sopti ea privind spre cutitul de pe podea. Ati venit auci ca sa ma omorati?

Nu am mai stiut ce sa ii spun. Ani de zile in care nimeni nu isi daduse seama ca eu sunt cel mai cautat criminal din regiune, si totul se naruia in noaptea asta!Pentru o secunda m-am gandit ca poate as mai putea sa o omor cat mai aveam timp, dar m-am pierdut cand am zarit dinnou ochii ei negri.

-De ce nu ti-ai terminat treaba? Continua ea? De ce nu ma omori?

Intrebarile ei ma zapaceau, simteam ca toata camera se invarte cu mine.

- Ce vrei ca sa nu le spui tuturor ca eu sunt criminalul? I-am soptit, privind-o fix. Pot sa iti dau bani, un loc suspus in scoala, orice vrei! Dar nu vreu sa le spui celorlalti profesori!

Fata ma privi o clipa, apio isi roti ochii prin camera.

-Vreau sa nu mai stau le camin. Spuse cu voce soptita. Vreau o casa unde sa nu fie alti copi bogati, rasfatsti sau mai stiu eu cum.

Deci era o conditie! Daca aveam sa ii ofer o casa, ea avea sa taca. Dar nu puteam fii sigur decat daca o aveam tot timpul sub supraveghere. I-am acoperit din nou gura cu mana, si am saltat-o in brate. Am sarit peste pervazul geamului .

Negura noptii se risipea pe la ora 5 dimuneata, dar eu inca nu adormisem. Fata dormea linistita in patul meu, aproape ca mi-se parea normal. Am privit-o , razele palide de soare luminandu-i chipul. Mi-se parea ca o privesc de o vesnicie, cand usa suna. Unul dintre vecini imi aducea zilnic ziarul, dar acum nu voiam sa il nai vad. Totusi, m-am ridicat de pe pat si am deschis usa.

Pe prima pagina, cu litere negre , era anuntata o noua crima, pe care o comisesem doar ca sa pot acopri disparitia fetei. Nu fusese nimic distractiv, nici macar satisfacator. Fusese doar diversiune. Pe care nu ar fi trebuit sa o pun in scena daca as si putut sa u omor pe ea. Dar nu pot spune ca mi-a parut rau. Era chiar bucuros ca am facut asta. Acum macar nu mai eram eu cel invinuit , daca as fi fost luat in vizor de politie.

Victima din seara trecuta fuse fiica mea. Desi era divortat de sotie de ani buni, oamenii stiau, sau credeau ca stiu , ca eu si fiica mea aveam o relatie buna.

Defat, ea era motivul divortului nostru. Nu era fiica mea. Nevasta ma inselase cu unul dintre studentii mei.

Insa acum aveam probleme mai mari. Fata statea in picioare in usa de la bucatarie, cu doua cesti de cafea in mana.

-'Neata. Spuse ea, intinzandu-mi una dintre cesti. Ce e cu ziarul?

-O alta crima a avut loc azi-noapte. I-am raspuns. Fiica mea a fost gasita moarta intr-o camera de hotel, impreuna cu iubitul altei fete.

-Cred ca ti-a fost greu. Spuse ea, sorbind din cafeaua fierbinte. De ce ai facut asta?

-Ca sa pot sa te ascund aici. I-am raspuns promt.

-nu trebuia sa faci nimic. Nimanui nu ii pasa de mine, asa ca era de ajuns sa ma aduci aici si gata.

Am privit-o surprins. Nu apucasem sa o cercetez noaptea trecuta, dar acum , in lumina, imi parea mai frumiasa decat fusese vreo fata vreodata. Purta un tricou negru, mulat si lung, care ii scotea in evudenta sanii.

Fara sa isi dea seama ca o cercetam, fata porni televizorul si muta canalele. Pe toate posturile de stiri era anuntata numai moartea altei fete. M-am ridicat si am iesit pe usa, inca purtand aceleasi haine ca in noaptea trecita. Acum trebuia sa ma arat indurerat pentru moartea fiicei mele, desi era o usurare.