Corbul

Capitolul 9: Schimbari

Luminile de anul nou erau raspandite in tot orasul. René era langa mine, infofolita in haine groase, dar totusi tremura din toate incheieturile.

De frica. I-am urmarit privire si am inghetat.

Un barbat de vreo 50 de ani statea in mijlocul pietei luminate, cu un pistol in mana. Urla in gura mare cuvinte pe care doar el le intelegea, gesticula si chiar ameninta.

Cineva incerca sa ii ia pistolul , dar barbatul il impusca pe individ. Cineva din multime urla de spaima. Era René. Am prins-o de mana si am tras-o mai aproape de mine si de un grup de studenti.

-Linistes-te. i-am soptit. Nu vei pati nimic. Sunt aici.

-Eu vreu sa nu fim aici... soti ea , privind speriata in jur. De ce nu plecam?

-Nu punem. Masina e in partea cealalta a pietei. In parcare. Nu putem trece fara sa riscam sa fim impuscati.

Ma privi dispetata, apoi incepu sa planga. Am luat-o in brate in parte ca sa o linistesc, in parte ca sa o ascund de privitea barbatului.

Apoi mi-a vent o idee. Am sarutat-o rapid pe René pe frunte, apoi m-am pierdut in multime. Era suficient de desteapta sa stie ca nu trebuia sa strige dupa mine, dar continua sa planga.

Eu m-am apropiat de barbat in liniste. Nu ma observa, asa ca am ajuns destul de aproape ca sa il pot imobiliza. I-am strans incheietura si i-am tras bratul in spate. Dar avusese mai mult noroc decat mine. Imi descarca arma chiar in picior. Spre groaza ea, un urlat surd rasuna deasupra multimii.

René fusese cea care strigase, iar acum plangea in genunchi in mijlocul multimii. Barbatul o privi , iar asta imi dadu o secunda in care l-am trantit la pamant. I-am smuls pistolul din mana si l-am zvarlit cat colo. In 2 minute aparusera si politisti.

René se arunca la gatul meu, plangand in hohote.

-Gata,René. i-am soptit, mangaind-o. E totul bine acum.

Un paramedic isi facu aparitia din multime.

-De fapt, nu cred ca e chiar atat de bine. spuse, ursuz. Trebuie sa va facem cateva analize.

-Nu am nevoie de nicio analiza. i-am spus, luand-o pe René de mana.

Raze firave de soare se strecurau prinintre perdelele de matase. René dormea linistita langa mine. Trecusera doua luni de la vestea ca era insarcinata si deja eram nerabdator sa imi tin copilul in brate.

Sarcina fetei era deja vizibila, pantecul ei se marise considerabil. Am atins-o tandru, apoi am acoperit-o cu patura groasa.

Am coborat la parter si mi-am facut o cafea. Am privit la hartiile de pa masa din sufragerie. O scrisoare de la spital, in care era hotarat faptul ca René era insarcinata. Nimic care sa aduca o noutate.

In schimb, primisem mai multe scrisori de la cateva din rudele fetei. Dar René nici nu voise sa auda de ei. Stia ca ei voiau bani de la mine. Din fericire, ei nu stiau ca ea era insarcinata.

Am aruncat scrisorile pe masa. Nu aveam chef de facturi sau alte ptosti. Imi era dor sa simt sangele cald, rubiniu scurgandu-se pe mainile mele.

Mi-am terminat cafeaua si am urcat in camera. René inca dormea. M-am asezat pe marginea patului si i-am masat spatele gol. Pielea ei era inca alba, atat de palida incat puteam vedea fiecare vena pulsand ,ramnificatii firave care ii alimentau viata.

I-am privit pleoapele care se zbateau , degetele mici si subtiri ii erau stranse in pumn. Mereu dormea incovrigata astfel, parca incercand sa se apere.

Am luat o bucata de hartie si i-am lasat fetei un mesaj spunandu-i ca nu ma intorc pana diseara.

In ultima luna, René devenise putin geloasa de cate ori plecam de casa. Un vechi prieten imi spusese ca de obicei femeile reactionau asa in timpul sarcinii . Aveau loc tot felul de schimbari hormonale in corpul lor, asa ca deveneau uneori irascibile. Iar la René era vorba de mai multe schimbari. Era adolescenta , era in schimbari mari. Iar acum se adauga si sarcina asta, care ii dadea metabolismul peste cap. Se trezea cu noaptea in cap, ii era foame, apoi nu ii mai era foame, facea cate o criza de nervi din lucruri banale, cand se spargea cate o farfurie, era apa rece la robinet, se lua curentul sau diferite lucruri. Dar ii inrelegeam iesirile. Uneori ma distrau, mai ales cand se potolea daca o sarutam.

Am zambit in sinea mea. Nu eram obisnuit sa am grija de cineva. Dar se pare ca acum trebuia sa am grija de doi.

-'Neata. spuse René, frecandu-se la ochi. Ce faci?

-Buna dimineata.

Se ridica din pat si veni sa ma ia in brate. Am sarutat-o apasat si i-am mangaiat tandru pantecul.

-Ce face micul nostru cadou? am intrebat-o.

-E bine, dar ar fi mai bine daca ai ramane cu mine mai mult. spuse , bosunflandu-se. Adica sa nu mai pleci tot a doua dimineata.

-Sti de ce plec. i-am soptit ,prinzand-o de mana. Daca chiar vrei, pot sa plec doar diseara, dar tot trebuie sa ma ocup si de asta.

-Dar de ce trebuie sa mergi mereu? ma intreba. Nu pot eu sa iti ofer ce iti ofera necunoscutele?

-René, sti ca nu e vorba de asta. Nu pot sa ...

-Nu poti sa nu mai omori necunoscute? Nu poti ramane aici cu mine?

Avea dreptate. Nu mai aveam niciun motiv sa mai omor. Dar devenise o obisnuinta pentru mine. Nu puteam pur si simplu sa dispar, ca Jack Spintecatotul.

Dar avea intru-un fel avea dreptate. Daca continuam, aveam sa fiu prins fara motiv.

-Ai dreptate. am consimtit. Voi ramane aici, cu tine pentru totdeauna.

René zambi satisfacuta. Era fericita, si asta conta.

M-am asezat pe marginea patului, iar ea se aseza pe genunghii mei, sarutandu-ma.

-Nu vrei sa iesim la restaurant in seara asta? ma intreba, zambitoare.

M-am uitat la pantecul ei umflat, apoi din nou la ea.

-Esti sigura ca vrei sa iesim in noaptea asta?

-Crezi ca oamenii vor observa?

Se prinsese mai repede decat credeam.

-Oamenii sunt destul de atenti la astfel de lucruri. Le place sa caute scandal de obicei.

-Dar nu putem sa ii pacalim cumva?

Privirea ei agera si zambetul conspirativ ma incitara din ce in ce mai mult.

Fata alerga la dulap si scoase din el un pulovar de mohair rosu , putin mai lund de solfuri si o pereche de blugi negri. Se imbraca repede, iar acum, daca nu as fi stiut, as fi putut sa jur ca nu era insarcinata. Defapt, arata mai bine ca niciodata.

-Deci la ce restairant vrei sa mergem? am intrebat-o, zambind.

Ma saruta dinnou , mai apasat si mai dulce.

René devenise cel mai important lucru din lume pentru mine. O iubeam mai mult ca orice. Si aveam de gand sa o apar mai mult decat pe mine insami.