Corbul

Capitolul 7: Amintirile si Prezentul

René, cu ochii ei negri, plini de stralucire ma privea de sus. Pe obrajii ei se scurgeau lacrimi fierbinti. M-am ridicat cat de repede am putut si am sarutat-o, disperat sa ii simt gustul dulce al buzelor, sa ii simt caldura scurgandu-se din trupul ei in al meu.

Era René a mea , vie, calda, moale si frumoasa. Imi raspundea la sarut, nu se sfarama sub atingerea mea. Era acolo, lacrimile scurgandu-se de pe obrajii ei pe pielea mea infierbantata.

Cand ne-am despartit din sarut, am privit-o plin de admiratie. Pielea ei era alba, dar nu de un alb spalacit, cadaveric. Era palida, catifelelata, fierbinte. Era perfecta. Cand mi-am plimbat degetele pa bratul ei, ceva dubioas imi atrase insa atentia.

Vanatai. Vanatai, cicatrici si semne de diferite forme si marimi. Unele erau precum urmele unei injectii, altele erau zgarieturi adanci, cicatrizate in timp.

I-am privit ochii care ma cercetau curiosi.

-Ce sunt astea? am intrebat-o , aratand spre urme. De unde le ai?

Ma privi o secunda, si din ochii ei mi-am dat seama ca se gandea daca sa spuna adevarul sau sa minta. Apoi se hotara brusc.

-Ma drogam mai demult. fu raspunsul, promt. Pe vremea cand aveam 12-13 ani.

Vanataile nu erau de acum 2 ani. Am privit-o mai insistent, strangandu-mi degetele in pumn.

Imi intelese gesturile. Isi desfacu rochia de noapte si imi indica cu degetul mai multe vanatai pe pieptul ei, pe care nu le remarcasem noaptea trecuta. Apoi imi arata spatele. Plin de vanatai.

-Iti amintesti noaptea cand ai venit in camera mea de camin? ma intreba, serioasa.

Am dat buimac din cap, amintindu-mi perfect acea noapte.

-In ziua aceea, mai multi colegi s-au adunat in curtea scolii si au avut proasta idee de ase lua de mine.

Ochii ei se marira de spaima o clipa mai tarziu.

-M-au incoltit pe scarile bibliotecii, si m-au batut. Apoi , cand am incercat sa fug, unul m-a inpins pe scari. Srtigau mereu ca oricum voi fii urmatoarea victima a criminalului. Deasta nu mi-a mai fost frica cand ai venit. Am sperat doar ca ma vei omora repede si gata.

Ochii ei rosi si inlacrimati ma priveau imploratori. Am simtit cum mi-se inmoaie inima si am cuprins-o in brate, sarutandu-i crestetul si inhaland pafrumul care ii impregna parul.

Tevile rasunau asurzitor in linistea care stapanea camera. Eram asezat pe divanul bunicului, pierdut in propiile mele ganduri.

Imi amintisem , dupa acel cosmar sinistru, de prima mea crima. Victima fusese tata. Si mama, si sora mea fusesera omorate de catre tatal meu, pentru ca mama voia sa divorteze.

Cand am auzit de isprava tatei, m-am enervat atat de tare, incat l-am lovit cu o sticla de vin in cap. Murise pe loc.

Apoi, un barbat fusese martorul mortii tatei, asa ca el a fost urmatorul. Aveam mainile patate deja cu sangele lor, dar nu avusesem remuscari. Apoi au urmat fetele care se luau de mine la scoala pentru ca eram sarac.

Asta a fost primul pas pentru a descoperi cat e de placut sa vezi fete tinere murind.

Chiar si dupa ce am devenit profesor si mi-am cumparta un apartament modern in centrul orasului, nu am putut renunta la placerea asta a mea.

Acum nu mai aveam nevoie de niciun motiv pentru a le omora. Era pura placere, dorinta de a lua o viata, apoi alta si alta, pana cand ma imbatam cu mirosul sangelui lor fierbinte.

René fusese prima fata care scapase vie din fata cutitului meu. Singura de care fusesem vreodata indragostit.

Cand ea intra in camera, toata mintea mea parea golita de orice gand.

Statea acolo, acoperita doar cu un prosop inbibat de apa si cu parul ud, picuri misi scurgandu-se pe pielea ei. Imi zambi din pragul usii.

-Credeam ca ai iesit afara. Spuse, apropiindu-se de sifonier.

-Am vrut doar sa ...

De fapt, nici nu stiam ce fac. Nu aveam niciun scopt pentru a iesi din casa, nici un scop pentru a sta. Nu stiam ce sa fac.

-Vrei sa ne plimbam prin sat azi? spuse ea, privindu-ma conspirativ. Ne-am putea distra de minune.

Cu pasi gratiosi se apropie de pat cu o rochie neagra din dantele in mana. Isi sterse putin pielelea cu prosopul , apoi il arunca pe pat.

M-am apropiat de ea si i-am cuprins soldurile cu mainile. Ea se intoarse si ma saruta, jucausa. I-am mangaiat tandru coapsele , iar ea isi impleti mainile in jurul gatului meu. Ma trase mai aproape de ea, in timp ce se lasa pe spate pe pat. I-am zambit in timp ce ea deshidea cordonul halatului meu de bumbac. I-am indepartat suvitele ude de par de pe frunte si i-am saurtat apasat buzele umede.

Ea isi incolaci picioarele in jurul meu, tragandu-ma mai aproape de ea. Mu am protestat. Am sarutat-o mai apasat. Mainile ei mici imi atingeau tandru pieptul si spatele.

In curand scoase un oftat de placere, apoi inca unul. Ma privea , ochii ei stralucind in semiobscuritatea camerei. Isi arcui usor spatele, apropiindu-si mai mult pieptul de pieptul meu, lasandu-ma sa ii simt inima firava batand nebunese.

Un oftat prelung se scurse de pe buzele amandorura. M-am ridicat ca drogat de fericire si am ridicat-o in brate. Am sarutat-o lung si apasat, iar ea imi respunse la sarut.

Desi 25 de ani ne desparteau ca varsta, acum o simteam mai aproape ca niciodata. Nu simtisem niciodata ceva mai firesc decat iubirea asta, nimic mai normal si mai natural.

Speram ca si ea sa creada acelasi lucru.

-Ma poti lasa acum? ma intreba , zambind. Vreau sa ma imbrac.

Am lasat-o sa se imbrace. Asta am facut si eu, uitandu-ma insa mereu in spate la ea.

Ninsoarea se pornise de ceva vreme, dar parea sa nu o deranjeze pe René. Inainta zambitoare printre troienele inghetate, plina de gratie.

Se plictisise deja de sat, dupa ce cumparase cateva carti si niste portocale, desi aveam pe cineva care ne aducea legume si fructe proaspete zilnic.

-Haide si tu. am auzit vocea ei cristalina venind dintre brazii inalti care imprejmuiau satul.

M-am apropiat alene si am zarit-o intinsa pe zapada rece, facand un inger de zapada.

Cand s-a ridicat, era plina de zapada stralucitoare, dar ochii is straluceau de multumire.

-Ce papusica draguta avem aici! rasuna o voce de barbat de nicaieri, apoi se auzi un fluierat.

-De ce nu il lasi pe babac, fetito, si nu vii la un tip adevarat? spuse o alta voce.

Mai multi baieti de vreo 17-18 ani iesira din umbra copacilor. René se prinse de mana mea si ma stranse puternic cu degetele ei mici.

Am privit cu ura spre baietii care se apropiau de ea.

-Vino aici! striga unul, intinzand mana catre ea.

L-am prins de incheietura si i-am rotit mana la spate pana am auzit cum toate oasele ii pocnesc si scoase un strigat de durere.

Baiatul se dadu in spate, privindu-ma sfidator.

René era speriata. Foarte speriata. Tremura sub apasarea bratului meu pe spatele ei.

-De ce nu ne dai noua fata, pedofilule? striga un altul, iar ceilalti incepura sa rada.

Nu mai stiam ce sa spun. Deci asta eram. Un pedofil.

Un tanar se apropie, dar nu apuca sa faca vreun alt pas. M-am napustit asupra lui, lovindu-l cu pumnii. L-am auzit scancind, dar nu m-am oprit din lovituri pana cand nu irla disperat spre prietenii sau sa ne lase in pace.

René alerga in spatele meu, infricosata. I-am dat drumul baiatului, si am prins-o pe fata de mana treburanda.

Ne-am intors acasa, singurul lucru care spargea linistea fiind plansetul ei.

P.S. Am scris acest capitol de pe telefon si imi cer mii de scuze pentru greselile de ortografie. :D