Capitolul 10: O noua crima

396 13 2
  • Dedicated to Diana Iepure
                                    

René se ridica de pe scaun si alega spre baia restaurantului fast-food. Eu sugerasem un restaurant nu mancare italieneasca, dar ea insistase sa mergem la fast-food. Inca nu intelegeam de ce adolescentilor le placea atat de mult sa manance aici.

M-am ridicat alene , am luat paltonul negru al fetei si am urmat-o pe culoarul care ducea spre baie.

Lasase usa deschisa in graba ei, iar acum o puteam vedea ingenuncheata deasupra capacului de toaleta, vomitand. Nu ii puteam face nimic ca sa o ajut, asa ca am ramas in tocul usii, privind-o.

-Ti-am spus ca trebuia sa luam mancare italeneasca. am spus in gluma, cand se ridica de pe podeaua murdara. De ce ai vrut atat de mult sa venim aici?

Fata isi clati gura cu apa de la robinet, apoi se intoarse spre mine zambind trist.

-Veneam aici cu mama si tata cand eram mica. sopti, fara sa ma priveasca in ochi. Mi-a fost dor de mancarea de aici.

Am ramas acolo, privind-o uimit. Aflasem de la scoala ca era orfana , parintii ei murisera intr-un atac terorist din capitala, acum multi ani. Desi nu stiam exact ce se intamplase apoi cu ea, era clar ca se dedicase invatatului pentru a ajunge in cea mai premiata scoala de fite din zona.

-De ce nu ne intoarcem acasa? am soptit, luand-o de mana.

Dadu zambitoare din cap, si imi stranse degetele cu mana ei firava.

M-am intors ca sa tin de usa baii, cand am simtit degetele ei alunecad usor printre ale mele. Am prins-o la timp, inainte sa atinga podeaua infecta a baii.

-René! Am strigat-o , scuturandu-i umerii. Lesinase.

Am strigat dupa ajutor, insa nimeni nu se sincisi sa ne dea atentie. Am bajbait speriat prin buzunarul hainei pana am gasit telefonul. Am sunat la salvare, dar femeia plictisita de la celalat apat al firului imi spuse sa astept pana cand o salvare avea sa ajunga la noi.

Trupul lui René devenea din ce in ce mai rece pe masura ce clipele treceau, iar eu deveneam tot mai panicat.

Nu am putut astepta pana cand ajungea ambulanta. Am ridicat trupul moale, aparent fara viata al fetei in brate si am fugit spre primul taxi pe care l-am vazut. La spital a fost nevoie sa dau bani la 2 medici de garda si o asistenta pana cand un doctor venise sa o examinexe.

-Deci pana la urma ce s-a intamplat? spuse doctorul plistisit, de cum intra.

Eu nu ami puteam vorbi. Ma agitam , gesticulam nebubeste. Intrasem in stare de soc.

-Domnule, relaxati-va. imi spuse doctorul, zambind fals.

-Cum mama naibii vrei sa ma relaxez?! m-am rastit la el.

Omul isi freca mainile nerabdator. Abea atunci am inteles ce voia. Am scos portofelul si i-am dat toti banii pe care ii mai aveam. Paru multumit.

-A lesinat dintr-o data? ma intreba amabil. Sau i-a fost rau inainte?

-Ii este rau de 3 zile! am ulat. Nu stiu ce sa mai fac, nu stiu ce medicamente ii pot da!

O asistenta veni si ii trase lui René pulovarul peste cap, lasand-o doar in sutien. Doctorul se pregati sa o ating, cand degetele mele se inclstara in jurul incheieturii lui, strangandu-l.

-Nu va faceti griji domnule. sopti amabil. Nu ma ting de fiica dumneavoastra.

Fiica mea! Asta era cea mai buna idee! Ma gandise-m prea mult la ce aveam de gand sa spun cand oamenii aveau sa ne intrebe cine suntem. Dar la asta nu ma gandise-m. Eram destul de batran ca sa ii fiu tatal ei, si nu copilului din pantecul ei. Doar erau 25 de ani diferenta intre noi!

CorbulWhere stories live. Discover now