Prizoniera

Chicago

-Vezi ca maine dimineata plecam spre Chicago.

-Stiu. La sapte si jumatate.

-Da, ati vorbit si voi?

-Da..

-De ce esti asa dezamagit?

-O sa fie greu pentru Abby. Si pentru tine, Jack.

-Pentru mine nu e problema. Nu ma leaga nimic de locul asta..

-Eh..

-Hai sa nu ne mai gandim la asta.

Zac s-a intins pe un pat.

-Sunt extenuat. Distanta de casa ma omoara psihic.

-Deci intelegi la ce ma refer in legatura cu Abby?

-Da.. O sa fie greu rau. O sa trebuiasca sa ii fi mai alaturi ca niciodata.

-Stiu. De asta o sa fiu langa ea.

-Si cum de a adormit? Ca nu mi-ai spus.

-Am tachinat-o pana a obosit. Oricum,nedormita de atata timp..

-Lasa ca e bine.

-Da. Oricum o sa faca niste analize cand ajungem in Chicago.

-Crezi ca o sa vrea?

A spus Zac razand.

-Stii ca nu se impaca prea bine cu capitolul asta.

-Eh.. Mai obligat, fortat. Vad eu.

-Asa e. Mai dormim si noi? Maine e o zi lunga.

-Pai hai la somn.

Toti s-au pus sa doarma. Pe la miezul noptii Abby s-a trezit si a iesit afara.

-Ce ma doare capul.. Unde am pus tigarile..

Fata a cautat prin buzunare si a scos pachetul. Si-a aprins o tigara si a mers sa se plimbe. Luna ii urmarea pasii.

-In curand toate locurile astea o sa devina o amintire..

Abby s-a dus spre un lac si a inceput sa se joaca usor cu apa apoi s-a asezat pe iarba. Dupa ce a terminat tigara s-a intors in spital.

-Unde ai fost?

-Iubitule, nu dormi?

-Te-am simtit cand ai plecat. Esti bine?

-Da.. M-am plimbat putin pe afara.

-Te-ai mai linistit?

-Oarecum..

-Hai langa mine.

Fata s-a asezat in pat si a inceput sa se joace in parul lui Mike. De fiecare data cand facea asta, se indragostea si mai tare de el.

-Inca putin si mergem acasa, micuto.

-Da.. Oriunde as merge e acasa daca tu esti langa mine.

Baiatul a strans-o tare in brate si sa sarutat-o pe frunte. Apoi au dormit pana dimineata.

-Neata. Trezirea ca trebuie sa plecam.

Toti s-au trezit in fuga.

-Jack, mergi cu Zac cu masina. Eu o sa merg cu Mike.

-Ok. Jack, hai la masina. Va asteptam afara.

Medicii l-au scos pe Mike afara. Abby era in spatele lor.

-Urcati-l cu grija. Aici aveti toate actele.

-Ok. Le predam la spital.

-Sa te faci bine, Mike. Si sa aveti grija de voi.