Prizoniera

Decizie grea

-Singura solutie e sa o convingi sa mearga la psiholog.

-Dar e imposibil..

-Trebuie incercat.

Mike a stat putin pe ganduri.

-O sa mai incerc in Chicago.

-In orice caz, nu o lasati asa.

Baiatul a iesit din camera.

-Mike, sa stii ca are dreptate. Nu e de bine.

-Stiu!! Dar ce sa ii fac?! Daca tot n-o sa vrea, eu nu o pot obliga.

-Nu urla la mine. Ca stiu si eu.

Jack statea si se uita cum cei doi se cearta.

-Ati terminat?

-Da, scuze.

Baietii asteptau sa se trezeasca fata.

-Zac,mi-e cam foame.. Mergi te rog sa iei ceva?

-Da. Hai ca ma intorc repede

-Pot sa merg si eu?

-Hai, Jack. Si asa nu prea cunosc pe aici.

In salon mai ramasesera doar Abby si Mike. Fata a inceput sa se intinda usor.

-Nu mai dormi,puiule?

-Nu.. Ma doare capul si mi-e foame..

-S-au dus baietii sa ia de mancare. Cum te simti?

-Se invarte patul cu mine!

-Hai stai cuminte. E de la calmante. Poate au fost prea puternice.

-Ma duc sa-mi iau o cafea.

-Nu. Stai aici. Fara cafea si tigari.

-De ce?!

-Pana nu te pui pui pe picioare sa nu te mai aud.

-Dar.. Te rog..

-Nu. Si cand ajungem in Chicago iti faci analizele toate.

Fata s-a suparat si nu a mai scos nici un cuvant.

-Dormi?

-Nu!

-Nu mai fi botoasa. Iti vreau doar binele.

-Maine plecam spre Chicago. In caz ca te intereseaza.

-Chiar ma interesa, multumesc.

-Ce aveti?

A spus Zac in timp ce intra pe usa.
Cei doi erau tacuti.

-V-ati certat?

-Nu.

-Si atunci de ce nu va vorbiti?

-Ne vorbim.

-Tipand unul la altul?

-Nu tipam.

-Nu.. Ridicati tonul. Haideti sa mancati.

-Nu mi-e foame.

-Nici mie.

-Deja ma enervati.

-N-ai de ce.

-Acum mancati amandoi!!

Abby s-a ridicat si a luat mancarea de la Zac. Apoi l-a ajutat pe Mike sa se ridice.

-Am zis ca nu mi-e foame.

-Am zis ca nu vreau sa te aud.

Abby era tafnoasa. Nu ii intra nimeni in voie.

-Mergi si fumeaza o tigara, calmeaza-te si te intorci sa-mi dai de mancare.