Prizoniera

In curand acasa

Acolo au gasit o cutie.

-Ce ai acolo?

-Aici am strans ce am putut.

Baiatul a scos cutia si a inceput sa rasfoiasca.

-De unde ai pozele astea?

-Le-am tot strans.. Dar mai am ceva.

Jake scoate o bucata de material care ascundea ceva.

-Acolo ce mai ai?

-Bani.

Baiatul a scos un teanc de bancnote.

-Doamne.. Cati bani ai acolo?!

-Nu stiu ca nu i-am numarat niciodata.

-Hai ca nu putem sa mai stam aici. Ia cutia si sa mergem.

-Inca ceva.

-Ce ai mai ascuns?

Baiatul a mai scos niste bani si de sub salteaua de la pat.

-Ai inceput si tu ca batranii?

A zis Abby izbucnind in ras.

-Gata, asta e tot.

De la casa cea veche au plecat la casa in care stateau cu chirie.

-Hai sa lasam astea aici.

-Stai sa numaram banii.

-Sunt banii tai. Numara-i.

Baiatul era uimit de ce suma reusise sa stranga.

-Abby.. Am 987 de dolari.

-Oh, Doamne. Cum ai reusit sa-i strangi?

-Asta nu mai conteaza.

-Ai dreptate, hai la spital. Mike probabil s-a trezit.

Cei doi au plecat grabiti.

-Nu s-a trezit nici acum?

-Nu, Abby.. Au venit si i-au mai pus o perfuzie..

-Oare de ce asa multe?

-Habar n-am.. Mai bine mergi si discuta cu un medic.

Abby n-a stat pe ganduri si a mers sa caute doctorul de garda.

-Buna ziua.

-Buna ziua. Ce s-a intamplat?

-Caut medicul de garda.

-Veniti dupa mine.

Fata l-a urmat pe domnul care o ajuta.

-Uitati aici.

-Multumesc.

Domnul i-a zambit si a plecat.

-Buna seara.

-Buna. Cu ce te ajut?

-As vrea sa stam putin de vorba despre starea lui Mike.. De ce i se tot baga somnifere si perfuzii si tot felul de lucruri?

-Stai jos..

Abby s-a asezat dar nu si-a luat ochii de la medic.

-Deci.. Mike are nevoie de acest tratament intens ca sa se faca bine cat mai repede.

-Totusi.. Nu e prea mult?

-Nu. Dar daca vrei nu ii mai facem somnifere si calmante. Si cand o sa urle de durere n-o sa fie treaba mea.

-Dar eu nu am zis asta.. Doar ca nu intelegeam de ce atat.

-Acum ai inteles. Altceva?

-Am vrea ca peste 2 zile sa mergem la Chicago. Ne puneti la dispozitie ambulanta?