Prizoniera

Acasa

A doua zi cei doi au fost externati si au mers acasa. Abby era atat de fericita ca scapase de camera alba care parca incepuse sa-i ia si aerul dar din pacate nu scapase si de injectii.

-De ce mi-a trebuit o noua branula? Cealalta ce avea?
-Se sparsese.

-Si?

-Tot drumul mi-ai vorbit despre asta. Da-o naibii. Sa ne bucuram ca am ajuns acasa.

-Dar maine o sa ma intorc iar acolo..

-Pentru maxim o ora.. Nu mai fi asa copilaroasa.

-Bine.. Scuze.

-Hai cu mine. Aici in stanga e bucataria. Urmeaza sufrageria, baia si dormitoarele..

-N-o sa dormim amandoi?

-Ba da. Eu doar iti prezentam pe aici.

-Stiu.

-Ok,ok. Ma duc sa pregatesc ceva de mancare. Mergi in dormitorul din dreapta si fa-te comoda.

Abby merge si se uita putin prin apartament. Apoi se duce in dormitor si se aseaza pe pat. Stand si uitandu-se pe pereti o apuca un dor brusc de casa.

-Trebuie sa fac cumva sa ajung pana in Detroit..

-Abby, hai sa mancam.

-Vin acum.

Fata se ridica si merge spre bucatarie. Mike ii spune ceva dar ea nu intelege .

-Mai spune o data , ca nu am inteles.

-O sa mai stau vreo 2 zile pe acasa si dupaia o sa ma intorc la hotel.

-Ce sa faci?! Tu esti om de munca acum?

-Nu pot sta acasa atat.. Deja n.am mai trecut pe acolo de 3 saptamani cred.

-Si ce? Ashley si Natasa s-au descurcat.

-Macar o vizita sa le fac..

-Ok. Pai mancam si mergem. E bine?

-Da, e ok.

Cei doi se pun la masa.

-Tu ai gatit toate astea?

Spune Abby amuzata.

-Ce pot sa spun? Sunt un MasterChef.

-Daa. Care a pregatit lapte cu cereale.

-Nu mai rade! Ca te ineci.

-Bine.. Gata, mananc..

-Pofta buna.

-La fel. Sa mesteci bine cerealele, da?

Adauga Abby amuzandu-se si mai tare.

Dupa ce au mancat au plecat spre hotel.

-Ele nu stiu ca ne ducem. Nu?

-Nu. O sa fie o surpriza.

Ajunsi la hotel intra usor fara sa atraga atentia.

-Mike!! Abby!!

-Heeei. S-a dus surpriza.

Cei trei se imbratiseaza.

-Ce faceti? Am fost asa ingrijorata pentru voi..

-Eh, suntem bine. Unde sunt restul?

-La treaba.. Chiar daca nu ai fost aici noi am lucrat ca o echipa. Totul e sub control. Doar ca tu trebuie sa faci actele. Am cam ramas in urma.

-Stiu.. O sa vin intr-o zi sa le fac. Promit.

-Ok. Te asteptam.

-Noi o sa ne intoarcem acasa. Daca e nevoie de ceva ma sunati.