Leo Howard - un nou coleg în clasa mea (Vol. 1)

"Sperietori de ciori"

O zi obisnuita ca oricare alta. Nici ca se poate mai rau. Acum incep sa ma schimb pe zi ce trece si sunt mandra de asta, de mine, ca in sfarsit pot sa fiu eu. Acum sunt mult mai curajoasa ca inainte, dar asta nu inseamna ca s-a terminat cu "miss diva" sau "miss popularitate"!

Cu ajutorul unui "idiot", ca asa imi place mie sa ii zic lui Leo care ma sacaie in fiecare zi, fiecare ora, si fiecare minut cand sunt la scoala, cu ajutorul lui, sunt o alta persoana, mult mai curajoasa, mai increzatoare, poate si chiar mult mai diva. Oricat m-ar fi ajutat el, asta nu inseamna ca am sa ma comport frumos cu el. Nu, o merita!

Nu as renunta la popularitate pentru nimic in lume pentru ca asa m-as intoarce in trecut, as fi din nou jalnica, o fata simpla, dar buna. Si totusi, cu toate acestea, nimeni nu m-a apreciat. Trebuie sa recunoastem ca in ziua de azi nimanui nu-i mai pasa de frumusetea interioara, ci doar de cea exterioara. Acum cu totii se uita dupa cele mai cele "sperietori de ciori", adica, mai pe intelesul vostru, fitoasele intruchipate pline de machiaj si cu haine cat mai decoltate sau cel mai bine pentru baieti: cat mai dezbracate. Nimeni nu mai apreciaza adevaratele calitati ale omului. Acum cu totii promoveaza frumusetea. Toate fetele se machiaza inca de la varste fragede iar cel mai tragic e ca nu o fac cum trebuie! Se zice ca machiajul ar trebui sa te faca mai frumoasa si mai tanara. Ei bine, in unele cazuri, este chiar pe invers: mai "frumoase" si mai "tinere", adica cat mai machiate, pana ce ajung sa arate mai batrane in loc de tinere.

***

Fiind marti, imi permit sa intarzii si eu putin. Avem ora cu un profesor beton, super de treaba. Sunt sigura ca nu il va deranja daca am sa intarzii cu zece minute, cincisprezece, sau chiar patruzeci.

De data asta, fiind pedepsita, trebuie sa ajung imediat acasa. Mama nu ma mai lasa sa stau in plus la scoala, adica dupa ore.

Imi iau pe mine o pereche de colanti florali, un tricou alb cu o inima si o jeaca iar in picioare o pereche de converse roz. Imi iau ghiozdanul si cobor jos in bucatarie. Din nou, mama nu e acasa. Presupun ca e la cumparaturi. Imi iau mancarea, adica sandwich-ul ce il aveam pe masa si incep sa mananc in timp ce caut prin sertare si dulapuri dupa ciocolata.

- Unde naiba e ciocolata cand ai nevoie de ea? zic aproape scapand sandwich-ul pe jos. Aaa. Ta-da! zic gasind ciocolata ascunsa de mama dupa niste reviste de-ale ei.

Imi iau ciocolata, o inghesui in ghiozdan cand atentia imi e distrasa de o revista a mamei pe care o pusesem pe masa cand gasisem ciocolata. Pe ea era notat citet o adresa. Hmm... oare ce pune la cale? Sigur e o adresa de la vreun magazin de-al ei. Dar totusi poate fi si altceva.

Ajunsa la scoala intru in clasa, in cabinetul de religie, si ma asez in banca.

- Ce e asta? ma intreaba Leo vazand un biletel cazand in timp ce eu imi scoteam niste caiete din ghiozdan.

- Aa, nimic, nu e nimic, ii zic punand biletelul la loc.

- Dar aia e adresa parintilor mei, zise socat. De unde o ai?

- Era notata pe o revista de-a mamei. Si apropo, proful nu a venit inca? il intreb vazand ca e galagie pentru ca toti vorbeau(or fi ei tocilari dar le merge gura, haha) iar profesorul nu era.

- Pai daca era aici, atunci crezi ca mai era galagie? ma intreaba razand.

- Nu, in fine, zic razand. Si care e treaba cu adresa aceea?

- E adresa adapostului de caini al parintilor mei.

- Da? il intreb cu o voce miloasa. Ador cainii, adaug apoi gesticuland din maini. Ce? il intreb vazandu-i fata. Am ceva pe fata? incep sa imi ating fata cu palmele.

- Nu. Esti perfecta, imi zice si se vedea ca abia se abtinea sa nu ma atinga. Doar ca nu imi vine sa cred ca nu te mai comporti ca o fitoasa.

- Am si uitat, zic dupa cateva minute constatand ca nu ma mai comport asa cum trebuia. Eu trebuie sa le fiu superioara tuturor! tip. Ce e?! ii intreb pe toti vazandu-i cum se uitau catre mine. Jucam intr-o piesa de teatru si am exersat si alaltaieri. Sunt sigura ca ati observat, le zic iar pe dinauntrul meu radeam in hohote de ceea ce ziceam pentru ca formasem o mare minciuna.