Panza Alba

hey you;

Maria ma privea ca pe o oala sub presiune. Era in banca din fata mea, cu coatele pe banca mea, buzele stranse si ochii incordati. Horia reusise sa recreeze aceeasi expresie, ceea ce era incredibil: nu puteai gasi diferenta intre ei in acel moment. Horia ma facuse sa mananc un baton cu cereale in timpul orei, desi i-am explicat ca nu imi era foame, iar acum ca a venit pauza, poate incepe si interogatoriul din partea prietenilor meu super protectivi.

-I-am vazut pe Narcis si Papusa Gonflabila vorbind. Ea a incercat sa il sarute.

Maria trase aer in piept si se uita in dreapta ei, probabil extrem de nervoasa de toata situatia asta. Horia isi muscase buza de jos si a dat din  cap spre mine pentru a continua.

-Ahm, pe scurt, eram foarte nervoasa, am fugit din scoala, am cumparat cateva energizante si m-am dus pe o banca. Am baut cateva si am facut un atac de panica, dar Narcis m-a ajutat. Pentru a nu imi tine respiratia, ahm, m-a sarutat. M-a adus inapoi la scoala si asta e.

-Defapt, a uitat sa va zica partea in care imi este vesnic recunoscatoare pentru modul eroic in care am salvat-o. Nu iti face griji, Dora, le pot explica eu cum ai..

I-am dat cu piciorul in oul piciorului, iar el a scos un tipat si s-a aplecat dupa piciorul lui. Am chicotit, si Maria scapa un zambet inainte sa revina cu privirea urata asupra mea.  Mi-am dat ochii peste cap si mi-am intors privirea spre Narcis, ce probabil intrase in timpul povestii mele si acum voia sa ii faca pe ceilalti mai putin ingrijorati. Nu ii reusea.

-Acum, daca nu va deranjeaza, trebuie sa o iau pe aceasta domnita si sa o duc la aer. Nu vrem sa se intample din nou ce s-a intamplat azi.

Fara sa astept ca Narcis sa ma traga dupa el, m-am ridicat din banca si am iesit din clasa. Imi imaginam fetele surprinse de pe figurile lui Horia si a Mariei, si nu mi-am putu abtine un ranjet. Narcis ma prinse din umar si isi puse o mana pe umarul meu, dar eu m-am scuturat si el mi-a dat drumul. Pacat ca expresia ranita de pe fata lui nu era decat facatura.

M-am asezat pe o banca in curtea scolii, turceste, pentru a ma asigura ca Narcis nu se va aseza exact langa mine. Spre fericirea mea, pastra o distanta de zece centimetrii intre noi.  Acum am realizat ca avea ghiozdanul cu el, ceea ce era ciudat. Probabil voia sa chiuleasca.

-Am sport urmatoarea ora, a spus si am dat din cap.

Chiar nu sunt prea priceputa la holbatul pe ascuns. Si-a scos o carte si un pix din ghiozdan si a inceput sa citeasca. Istorie. Probabil avea test. M-am aplecat langa el, spargand calmul in care inima mea statuse pana atunci. Era o lectie despre Razboiul Rece. Si-a pus in gura pixul pe care il avea in mana stanga, iar eu am scos un sunet de protest. I-am scos repede instrumentul de scris din gura, si am incercat sa ma conving ca nu i-am atins buzele in procesul asta.

-E cartea ta? am intrebat soptit.

Mereu aveam impresia ca daca stau atat de aproape de el trebuie sa vorbesc in soapta. Alta chestie ciudata pe care o fac atunci cand sunt in jurul lui. El a aprobat din cap si s-a uitat la mine, cu ochii foarte mari si buzele intredeschise. Nu mai puteam sa ma uit, Gata, Dora.

-Binee..

M-am intors cu totul spre el pe banca, punandu-mi piciorele sub mine. Am inceput sa desenez pe marginea cartii lui, unde nu era scris, iar el s-a miscat putin, dar apoi a stat locului. Nu voiam sa fac ceva special, o mica schita, dar mereu puneam mult suflet in desenele mele. Am umplut toata surafata pe care o puteam cu desen al unul baiat, cu ochii inchisi, in jurul caruia se invarteau plante agatatoare, pe maini si pe picioare, iar acestea formau in crestet o coronita cu flori. Mi-am pocnit degetele si am pus pixul in mijlocul cartii, intorcandu-ma din nou pe banca, pentru a nu mai fi cu fata la el. Am vazut cu coltul ochiului cum ridica cartea si se incrunta, apoi a zambit usor.