Panza Alba

bohemian rapsody;

-Cum ar fii sa te intalnesti cu un vampir? Sa il vezi noaptea langa tine in camera ceva gen "stau si eu pe aici nimic special"?

Ma uitam la Maria si nu stiam daca sa rad sau sa o bat compatimitor pe spate. Nu trecuse mai mult de doua zile de cand venise la mine plangand din cauza despartirii si deja se gandeste la intalniri cu vampiri. Biata de ea, mai are atatea de invatat.

Mergeam impreuna in curtea liceului, care nu era cu nimic mai impresionanta decat alte curti ale altor licee: aceleasi banci maro, unoeri cu bucati lipsa; aceiasi pomi amplasati la intamplare pe pamantul uscat, acelasi trotuar gri pavat cu pietricele micute. Dar o perioada de o saptamana dupa fiecare despartire de a Mariei trebuia sa ne pierdem vremea pe aici, in loc de sala de clasa barfind lumea (ea) si lumea fictionala (eu). Aici se strangeau baietii de la filo si mate-info care erau destul de inteligenti incat sa isi fi facut tema acasa si nu in pauza.

Maria cauta din priviri pe cineva, si nici macar nu era subtila. Isi muta ochii de la un baiat la altul, luandu-i la rand. Mi-am intors rusinata privirea in alta parte, acoperindu-mi jumatate de fata cu o mana. Mereu facea asa, nu avea nici o limita in ce privea baietii si nu prea cred ca stia ce insemna subtilitate. Ce sa spun, toate astea faceau parte din pachetul complet Maria Distrugatoare De Inimi.

Culmea e ca privirea mea s-a fixat asupra lui Horia si a grupului lui de prieteni, care stateau pe o banca la vro 10 metri de ei. I-am atras atentia Mariei, tragand-o de maneca tricoului, si ea s-a rotit in loc pana si-a fixat privirea spre acelasi loc ca mine.

Nu trebuia sa o vad ca sa imi dau seama ca le facea cu ochiul in momentul asta, pentru ca deja 4 din cei 6 baieti erau cu gura cascata dupa ea. La figurat, totusi. Cumva.

Ceilalti doi, care pareau sa o ignore pe Maria (uau, mie mi-ar fi greu sa ignor asta daca as fi baiat) erau Horia si cineva pe care nu il mai vazusem pana acum, nu ca as fi iesit prea des din clasa. Horia arata binisor, cumva, cu parul lui usor ondulat, dar nu in modul tocilaresc de cap de conopida, si altfel, blond nisipiu si ochii mari si verzi, destul de inalt si pistruiat pe nas. Purta in mare parte negru, dar asta e alta poveste. El si gang-ul lui parca sunt mafiotii dintr-un film gen Pulp Fiction.

Celalalt, era cumva opus. Avea parul blond murdar, mai inchis ca al lui Horia, dar mai deschis ca al meu. Avea ochii cenusii, o culoare ciudata si interesanta, dar cam atat puteam observa din locul in care eram.

Maria era deja in dreptul bancii cand mi-am dat seama ca am fost lasata singura sa ma holbez, asa ca am fugit intr-un mod ciudat spre ea. Deja incepuse totul: par rotit pe deget, zambet intr-o parte, ras dubios...

-Si aceasta este Dora, a spus ea de parca acum descoperise America .

"Columb, ce e aia?" "Nu stiu, dar hai sa o numim America si sa punem stapanire pe tot ce e acolo" "Haha bine".

-Hei, am spus, indreptandu-mi spatele si indepartand incruntarea sprancenelor pentru o clipa.

Mereu eram incruntata, de parca nu intelegeam rezolvarea unei probleme la matematica sau care sa fie urmatoarea mutare la sah. Era doar o parte din mine.

Maria incepuse deja sa discute cu un tip cu parul lung pana la umeri si un tricou AC/DC (aveam de gand sa ii spun ca imi place de el mai tarziu). Ceilalti trei care o remarcasera erau in jurul ei, ignorandu-ma total. Am stat in picioare cam cinci minute langa ei, ascultand-o pe Maria povestindu-le nu stiu ce intamplare de a ei cu un lac de unghii roz, si mi-am dat ochii peste cap fara sa vreau.

Am hotarat ca era prea mult asa ca m-am asezat pe banca, fix intre cei doi. Horia citea ceva; cred ca lectia la istorie, iar baiatul statea pe telefon cu castile in urechi.

-Hei, am spus, iar Horia a incercat un zambet spre mine dar nu a reusit mai mult decat o strambatura ciudata.

Era un om ciudat, dupa toate astea. In clasa nu vorbea decat cu cei care il bagau in seama primii, iar pe holuri statea numai cu cei 5 baieti, niste oameni foarte dubiosi.

-Hei, Dora, a zis el, de data asta schimband grimasa intr-un zambet aproape adevarat.

Baiatul care era cu ei pe banca si-a asezat deodata telefonul si castile in poala, holbandu-se la mine. M-am dat putin inapoi, aproape dand cap in cap cu Horia, in timp ce ii priveam ochii ca de sarpe studiindu-ma din cap pana in picioare. Simteam stomacul intorcandu-mi-se pe dos si nu eram sigura daca era de bine sau se rau.

-Tu esti Dora? sprancenele lui erau ridicate, dar nu in semn de surpriza, ci mai degraba de superioritate, schimonosindu-si buzele cumva astfel incat sa reprezinte dezgustul.

Asta incerca sa faca? Nu eram prea sigura, insa m-am uitat fix in ochii lui si am oftat usor, de parca el ar fi o cauza pierduta. M-am uitat inapoi spre Horia, care parea oarecum nervos, mainile sale inclesatate in pumni pe langa corpul lui slab.

-Si daca sunt ce? Am nevoie de aprobarea ta?

Vocea mea suna tare ca o stanca si ascutita  ca lama unui cutit. Nu stiam de ce facusem asta, pentru mine sau pentru a-i apara mandria lui Horia, care habar nu am de ce stiam ca e pusa in joc.

Baiatul doar s-a incruntat, apoi a dat aprobator din cap. S-a ridicat de pe banca si, acum stand in fata mea, mi-a intins mana.

-Narcis, a spus.

Eu am incuviintat si i-am strans mana, el plecand in timp ce isi punea castile in urechi. Volumul trebuia sa fie la maxim, pentru ca si de la 25 de pasi auzeam versurile melodiei Bohemian Rapsody, de la Queen.

Surprinzator.