Panza Alba

lost on you;

-Hei, Alex, stai un pic.

Am alergat spre el. In momentul acela iesea pe usile liceului, cu ochii in telefon si mainile asezate de parca ar scrie un mesaj cuiva. S-a intors spre mine si mi-a zambit, cum facea de fiecare data. Ma intreb daca le zambea si baietilor. Ar fi in stare, la cat de zambitor e. Cand am ajuns in fata lui, mi-am asezat o mana pe umarul lui, aplecandu- ma putin in fata sa imi trag suflul. Oamenii astia trebuiau sa faca holuri mai scurte. 

-Poti sa vii cu mine pana la biblioteca, te rog? Domnu' de romana a zis sa citim Mara pentru un referat, spunand " e o carte de referinta pentru literatura romaneasca, trebuie sa o citit macar o data". 

Alex si-a dat ochii peste cap, razand putin. Era ca ceva ce ar fi spus profesorul, sunt o actrita atat de buna. Ne-am dat din dreptul usii, lasand elevii sa iasa din liceu. Era ora la care pleca toata lumea acasa, si speram din tot sufletul sa nu dau nas in nas cu Narcis sau altcineva, nu mai puteam suporta inca o intalnire asemanatoare cu cea de mai devreme. 

-Mama ma vrea acasa pana la...

-Nu dureaza mai mult de zece minute, l-am asigurat marindu-mi ochii pe sub sprancene, stiind ce efect are acest lucru asupra oamenilor.

Tata zicea ca e santaj emotional, dar e arma mea secreta. Alex a oftat si s-a intors spre scari, eu batand din palme in spatele lui, de parca era minunat ca l-am convins. Totul facea parte din plan, si speram ca Horia sa isi fi facut si el partea. Eram in capatul holului, iar de aici puteam foarte bine sa ii vad pe Horia si Vanesa cum vorbeau in fata bibliotecii. Vanesa parea pe cale sa ii dea un pumn in fata.

-Vanesa e aici, a soptit Alexandru inrosindu-se pana in varful urechilor.

 Mi-am dat ochii peste cap si am ranjit, apoi l-am tras de antebrat dupa mine. Desi era mare, mult mai inalt decat mine, socul vederii Vanesei l-a facut usor mai usor de tarat spre biblioteca. Adica, cel putin asa presupun. Vanesa si-a luat privirea de la Horia si s-a uitat spre noi, privindu-ma cu ceva extrem de asemanator cu  ura. Doamne, dar nu ii facusem nimic. Bine, nu avea de unde sa stie dar..

-Horia, ce face asta aici?

Ma intreb daca stie ca nu sunt un vas de plastic, si daca isi da seama ca acum nu mai mult de cateva secunde voia sa il bata pe Horia de ii suna apa in cap. Dar o intelegeam, cumva. Cam asta ar fi fost si reactia mea daca l-as fi vazut pe Narcis si una dintre Papusile lui de carton apropiindu-se de mine. Rectificare, as fi pocnit-o pe fata aia pana acum. Faptul ca Vanesa nu m-a plesnit inca ma face sa ii apreciez calmul.

-Vanesa, tu si Alexandru trebuie sa va rezolvati problemele.

Pana acum Alex nu se miscase, ci se holbase la Vanesa tot timpul. Brusc, a incercat sa se desprinda, dar i-am prins si cealalta mana cu a mea. Trebuia sa rezolve asta aici si acum, plus ca Horia l-ar fi prins daca ar fi incercat sa fuga.

-Nu am nimic de discutat cu el, a anuntat Vanesa cu mainile incrucisate.

Avea o privire serioasa si calma, dar puteam jura ca stiu ce lupta se da in interiorul ei. Asta simeteam si eu mai devreme. Alexandru se incrunta brusc, si si-a desprins mainile din ale mele. Horia a facut un pas in fata, in cazul in care avea sa fuga, dar tot ce facu Alexandru a fost sa isi incruciseze bratele la randul lui. 

-Are dreptate, a spus, fara sa se uite la mine, ci drept la fata ei. Ea m-a inselat si nu numai pe mine, ci si pe increderea pe care i-o acordasem si toata daruirea pe care i-o aratasem. 

Vanesa se incrunta, iar apoi trasaturile ei cazura, si acum parea pe cale sa planga. Nu intelegeam cum se putea ca acum cateva clipe sa vrea sa ma bage in mormant iar acum parea pe cale sa se duca intr-un colt si sa se ascunda de lume pentru cateva decenii. Alexandru o privea si paru ca a vrut sa se apropie de ea, dar se razgandi si se indrepta de spate. In locul lui, m-am dus eu langa ea si am imbratisat-o dintr-o parte. A incercat sa se departeze, dar o tineam strans, asa ca si-a pus fruntea pe umarul meu si cred ca a inceput sa planga, pentru ca corpul ei micut se misca incet.