Panza Alba

skinny love;

Vasi urma sa stea toata saptamana la noi acasa, si, poate, saptamana viitoare, daca ne comportam cum trebuie, pana in weekendul viitor. Asta insemna sa nu facem karaoke si sa mancam inghetata la trei si jumatate dimineata (din nou).

Nu imi placeau zilele de miercuri. Aveam mate, logica, geografie si sport. As fi dat orice pentru o zi de miercuri libera, sau transformata intr-o zi de marti.

Scoala era linistita cand am ajuns. Era posibil sa fi ajuns cu patruzeci si cinci de minute inainte de inceperea orelor, dar traficul a mers rapid astazi. M-am asezat pe o banca in curtea scolii si mi-am scos cartea de logica si un jeleu in forma de curcubeu, lung de patruzeci de centimetrii. Am inceput sa mananc si sa citesc, privind din zece in zece secunde poarta scolii.

Narcis nu imi daduse mesaj ieri, si nici eu nu am facut-o. Eram fata, pana la urma, si el trebuia sa imi scrie. Motivul pentru care nu a facut-o imi era necunoscut insa, iar creierul meu facea presupuneri continuu.

Creierul nu era intotdeauna cel mai potrivit loc de refugiu. Se poate intampla ca el sa fie cel mai mare dusman al tau, cel mai bun prieten sau camaradul de care ai nevoie la greu. Culmea era ca atunci cand aveai cea mai mare nevoie de sprijin devenea dusman, nu prieten.

Acum aveam nevoie de sprijin mai mult decat oricand, dar aparent nu se putea. Maria era ocupata cu iubitul, Vasi era inca picat in cap dupa Horia si Horia era, ei bine, un nesimtit.

Am scuturat din cap, aruncand gandurile negativiste departe, in creierul meu. In ultima vreme ma lasasem prea mult prada gandurilor si incepusem sa neglijez realitatea, sau cat de mult traiam din ea.

Ma uitam in gol, tragand ultima bucata de jeleu din tipla. Imi atarna din gura in timp ce ma uitam spre poarta, si Doamne ce as fi dat sa nu o fi facut.

Acolo era grupul lui Horia. Dan, Petre si Mihai intrau impreuna, ca de fiecare data. In urma lor mergeau Maria si Gabriel, si simteam inima strangandu-mi-se. Maria nici macar nu imi raspunsese la apeluri, nici la mesaje, dar mergea cu iubitul ei la scoala. Ce era asta..

Apoi era Narcis. Am observat trei lucruri despre mine si despre el: eu stiam ce loc ocupa in randul ala format de grupul lui , acela find ultimul, si acum nu era la locul lui; stiam ce culori purta, negru tot timpul, iar acum nu purta asta; si era singur tot timpul, iar acum asta nu se intampla, Doamne.

Era cu o tipa mai plastica decat o relatie la liceu :par  blond super deschis vopsit, macar de si-ar fi vopsit sprancenele ce erau mai negre decat ale mele; tricoul magenta pe care il purta de-abea ii acoperea pielea pana la buric, fiind mai mulat decat o husa de telefon; machiajul ei era asa de tipator ca pana si Joker-ul ar fi impresionat; mesteca guma roz si facea baloane din doua in doua secunde. As fi putut sa o desenez pe fata aia pe o foaie si sa scriu sub ea "barbie doll" si nu ar fi nici o diferenta. Aproape imi venea sa vomit.

Mi-am dat seama ca jeleul imi atarna din gura, dar nici ca imi pasa. Imi simteam tot sangele venindu-mi in frunte cand am vazut cum tipa statea atarnata de el, iar el o mangaia pe cap. Imi venea sa ii lovesc pe amandoi cu ceva in cap.

Aproape m-am uitat in alta parte cand treceau pe langa noi, dar apoi l-am observat pe Horia. Era in locul lui Narcis, si parca era de-abea scos din mormant. Cercane negre i se intindeau sub ochi, observabile de la cativa metri. Capul era intors spre podea, ca de obicei, dar acum parea demn de mila, era oribil, prin felul in care mergea tarsaindu-si picioarele si cum pielea lui era asa palida ca parea gri.

Tot ce voiam atunci era sa merg la Horia si sa il imbratisez. Asta si sa o lovesc pe plastificata cu un par in cap. 

Trebuiau sa treaca pe langa mine pentru a intra in scoala si m-am abtinut sa ma gandesc cum ar fi sa sar pe fetita aia falsa si sa ii jupuiesc extensiile. Dan si Petre erau concentrati la telefon cand au trecut pe langa mine, dar Mihai a ridicat putin mana, apoi lasand-o jos si uitandu-se in spate de parca ar fi facut o greseala. Maria si Gabriel s-au intors simultan spre mine si Maria mi-a zambit incet, uitandu-se fix in ochii mei. Cel mai probabil era asa ignoranta ca nici nu imi vedea tristetea si furia.