Leo Howard - un nou coleg în clasa mea (Vol. 1)

Scroafe deplasate!

- Scumpo, trezeste-te! o aud pe mama tipand din bucatarie. Ma ridic din pat lenesa. Cu pasi greoi ma indrept spre dulap pentru a-mi alege o tinuta adecvata. Inainte de asta trag cu ochiul pe fereastra pentru a vedea cum e vremea pe afara. Insorit cu cer senin, imi zic. Imi iau din dulap o pereche de blugi albastri, un tricou ce imi lasa la iveala umarul stang si niste tenesi negri. Imi iau hainele pe mine gandindu-ma la faptul ca azi e prima zi de scoala si ca va trebui sa indur asta cum am indurat si pana acum. Urasc scoala! Cine a inventat-o?! Stiu ca pana la urma si scoala isi are rostul ei, dar ma omoara si sunt sigura ca sunt o multime de copii ce sunt traumatizati cu asta. Mai rar vezi copii care sa mearga zambind la scoala, si din start, aceia sunt tocilari!

- Mai repede. Se raceste mancarea! o aud pe mama tipand din nou ca o descreerata. Dar totusi, e "mami mea" si o iubesc!

- Vin acum! ii zic in timp ce cobor scarile, intrand in bucatarie. Imi iau sandwich-ul ce il am pus in fata mea si musc din el.

- Nu crezi ca ar trebui sa te imbraci mai frumos? Azi e prima zi de scoala, imi zice in timp ce isi pregateste si ei micul dejun. Parca chiar atunci un nod mare isi facu loc in gatul meu. Urasc cand imi zice cum sa ma imbrac mai ales ca nu are aceleasi gusturi ca si mine! Oi fi eu cea mai populara fata din scoala dar never, never nu o sa ma vada cineva in rochie, tocuri sau fuste. Never am zis!! Mamei ii place sa ma imbrace elegant, stilat, cu mult machiaj, specific ei. Eu insa, o tanara adolescenta de (aproape) 16 ani, rebela, stapana pe sine, cum as putea sa ma las imbracata de propia-mi mama? Noi doua suntem diferite ca de la cer la pamant. Eu prefer sa ma imbrac gen hip-hop sau in alte feluri baietesti.

Dupa ce termin de mancat imi iau rucsacul si plec, dar nu inainte de a-mi lua la revedere de la mama. Cu pasi repezi ma indrept spre scoala.

Aflata in fata portii de intrare, trag aer in piept si intru. Desi toata lumea ma considera perfecta, eu nu sunt asa! Mi-am facut o imagine in acest liceu si nu as putea risca sa mi-o stric vreodata. Alaturi de mine le am pe Sarah si Amber care sunt cele mai bune prietene ale mele desi nu le-am zis niciodata secretele mele sau ele pe ale lor, nu am facut niciodata o petrecere in pijamale si nu le-am invitat macar o data la mine acasa. Pot sa zic ca sunt doar niste marionete. Nimanui nu i-am aratat adevarata eu si nici nu o voi face.

***

Ajunsa in clasa dau cu ochii de colegii mei, care, din fericire, sunt tot aceiasi. De ce zic asta? Pentru ca in acest liceu tot vin si pleaca elevi. De ce? Nu stiu. Tot ce stiu e ca ne putem astepta oricand la un coleg nou. Azi fiind prima zi bineinteles ca nu se fac ore. Imi iau manualele si le inghesui in geanta.

- Am auzit ca Justin vorbeste de tine, ma anunta Amber care venise de afara impreuna cu Sarah.

- Si? Nu e mare scofala, le zic nepasandu-mi. Imi luasem ghiozdanul dand sa plec.

- A zis ca vrea sa te scoata la o intalnire, adauga apoi.

- Spune-i ca nu merg, ii zic. O fi el cel mai popular baiat din scoala dar daca ma invita in oras printr-o prietena.... jalnic, rostesc ultimul cuvant cu o voce subtiata ridicand tonul tot mai sus dupa care ies din clasa. Totusi cred ca am sa mai zabovesc pe aici. Si asa nu as avea ce face acasa, doar as fi martora la istericalele mamei. Ma reazam de un perete privind cum trec elevii pe hol. Mda, nimic interesant, imi zic. Dintr-o data, privirea imi e atintita catre un tip ce se indrepta spre clasa mea, a X-a D. Nu, nu se poate, imi zic. Am suportat destul. Cu tot schimbul asta de elevi nici nu ma mira ca nu imi fac prieteni, de fapt ma ascund pe adevarata de mine si o arat pe alta. Nici bine nu apuc sa ma obisnuiesc cu "noii" colegi ca deja apare altul si mai nou. Chiar nu inteleg de ce ma mai stresez cu asta, doar sunt obisnuita!

Intru in clasa dupa acel tip, ma apropii de el.

- Cine esti? ii zic tipului care auzindu-ma se intoarse spre mine. Ochii mi se facura cat cepele. Era Leo Howard. Ce cauta aici? Nu stiu. Stiu doar ca imi venea sa ii cer autograf. Nu imi vine sa cred cat de usor pot sa imi arat adevarata personalitate!