Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Hai să plecăm de aici, Ris. Sunt cât se poate de dezgustători.
Sean își pune brațul pe după gâtul meu și ne întoarcem amândoi ca să plecăm. Pe la jumătatea drumului prin pădurea ne uităm unul la altul și izbucnim simultan într-un râs sănătos. Ce am văzut lângă lac e mai mult decât amuzant și ridicol, ceva ce nu am crezut că voi vedea la Harry vreodată.
— Cât de inconștient să fie? clatin amuzată capul și mă așez cu Sean într-unul dintre foișoare.
— Nu am prea multe așteptări de la Harry, sincer. Mi-am pierdut toată încrederea în el când am aflat recent că se vede pe ascuns cu Maggie.
— Tu știai de el și de Maggie?!
— Mda, i-am prins accidental când se sărutau în spatele marii clădiri. Amândoi știu că i-am văzut, dar am încercat să mă prefac nepăsător.
— Oh.
Mă întind mai bine pe leagănul din foișor și mă gândesc pe larg la relația dintre Harry și Maggie. Oare cât le va mai ține treaba asta cu ascunzișul? Elliot și cu mine am avut noroc, pentru că nu ne vedeam așa de des pe cât se tot văd ei doi. Nici măcar nu cred că știe vreunul din ei ce e aia discreție. Nu poți să faci sex lângă lac, unde știi foarte bine că se mai plimbă și alte taberiste. Au avut noroc că am fost eu și cu Sean, care le cunoaștem deja secretul, altfel ar fi deja în camerele lor, împachetând.
— Te-am supărat cu ceva? întreabă încet Sean, mângâindu-mi părul. Îmi pare rău că plimbarea noastră a luat așa o întorsătură. Ești o companie tare plăcută.
— Nu m-ai supărat cu nimic. Faptul că am dat peste scena aia nu mă prea interesează, pentru că nu sunt prietenă nici cu Harry și cu atât mai puțin cu Maggie, deci sunt indiferentă. Iar tu, chiar mă binedispui.
Se lasă deja seara. Suntem într-unul dintre cele mai îndepărtate foișoare și profităm de întunericul care nu ne lasă să fim vizibili, în timp ce urmărim taberiste care ies la plimbare sau intră în cabane. În jur se aude doar un zumzet de conversații mărunte și râsete, e răcoare, dar plăcut.
— Și... Ce planuri ai pentru mâine? întreabă ca fapt divers când observă că s-a lăsat o liniște asurzitoare între noi.
— Eu? Planuri? Habar nu am. Probabil o să mă antrenez pentru competiția de sâmbătă și în rest o să mor de plictiseală, răspund, mai mult decât sinceră.
— Atunci, după antrenament, crezi că am putea să ne vedem din nou la lac? Poate de data asta nu se mai înmulțește nimeni pe plajă...
Izbucnesc în râs și îmi acopăr fața, de parcă eu trăiesc cu rușinea cu care ar trebui să trăiască Harry și Maggie.
— S-a făcut. Accept.
Sean îmi ciufulește părul și mă ciupește de nas.
— Oh, mi-am amintit ceva. Știai că mâine e Ziua Farselor?
