Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Se zgâiește amuzat la mine, iar eu roșesc teribil, ca o patetică ce sunt. Tot ce îmi doresc e să mă fac cât un ghem și să mă rostogolesc la vale, departe de privirea arzătoarea a bufonului ăstuia, dar se pare că Universul nu ține cu mine de nicio culoare pe ziua de azi.
Palmele lui încă îmi strâng brațele și pot să jur că o să mă ardă și o să mă transform în cenușă. Probabil acum arăt ridicol cu părul meu albastru prins neglijent într-un coc urât și cu siguranță figura mea speriată îl amuză și mai tare.
— Un mic accident cu șamponul, mă bâlbâi și Harry îmi dă drumul la brațe cu grijă.
— Nu mai spune, râde și își ciufulește părul cârlionțat, tuns scurt și dat ușor pe spate.
Abia acum realizez că s-a tuns, pentru că la focul de tabără avea părul prin într-un man bun.
— Oricum, arăți..., acceptabil, se hlizește, iar eu îmi rotesc ochii de exasperare.
— Cum să nu, mormăi nervoasă și dau să trec pe lângă el și să mă întorc la căbănuță, dar mă prinde brusc de încheietură și mă răsucește spre el, ajungând nas în nas cu rânjetul ăla odios.
— Hei, așteaptă! Voiam să îți spun că n-a fost OK să te ignor așa când a vrut Elliot să mi te prezinte. Am aflat ulterior că tu ești Ariss. Oricum, ne mai vedem pe aici.
Îmi face șiret cu ochiul și mi-a dat drumul la braț, în sfârșit, dar tot simt cum mi se întoarce stomacul pe dos ca și când aș fi pe cale să vărs. Îl urmăresc cu coada ochiului cum dispare în marea clădire, până când Elliot apare în raza mea vizuală și-mi revin.
— Ce scenă minunată, mormăie mofturos, trecându-și mâna prin părul cârlionțat.
Constat cu stupoare că asta e una din asemănările dintre el și Harry.
— În cincisprezece minute ar trebui să fiți la masa de prânz și apoi începe antrenamentul, fugi și dă jos transpirația! chicotește, iar eu îl pocnesc amuzată peste umăr.
Îi lansez și un șut în partea dorsală, lăsându-l să șchiopăteze cu o mână pe fundul rănit până la marea clădire, unde se face nevăzut.
Opresc muzica de la iPod și îl bag în buzunar. Considerând-o o ultimă tură de relaxare, alerg până la căbănuța mea. Când intru pe ușă, le găsesc pe colegele mele pregătindu-se pentru primul antrenament.
— Hei, albăstrico! mă salută amuzată Molly, iar eu îi arăt indignată degetul mijlociu. Hai frate, nu-ți stă rău, OK? Chiar arăți binișor, mai ales că nu e albastru țipător, și nici nu ești colorată în tot capul. Doar că a fost acea sperietură de moment când ai ieșit din baie.
