Capitolul 10

1.1K 66 15
                                    

   Tensiunea dintre noi crește imediat ce pe fața prietenei mele celei mai bune apare un rânjet diabolic și satisfăcut

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Tensiunea dintre noi crește imediat ce pe fața prietenei mele celei mai bune apare un rânjet diabolic și satisfăcut. Simt imediat nevoia să mă dau jos de pe blatul pe care sunt urcată și să fug undeva la mama dracului, departe de privirea ei ciudată și de strânsoarea brațelor lui Harry în jurul taliei mele. Încerc să mă dau la o parte, dar își pune palma pe coapsa mea și mă privește serios, de parcă vrea să mă facă să înțeleg că nu am voie să plec.

   — Ce faceți voi doi aici? întreabă pe un ton provocator și se oprește, apăsând strategic cu tocurile pe suprafața din ciment de pe jos.

   — Căutăm pahare, îi răspunde Harry pe cel mai normal ton posibil, dar nu se mișcă dintre picioarele mele și nici nu își mută privirea de pe a mea.

   Ambele lui palme stau liniștite pe coapsele mele, iar cu degetul mare îmi mângâie pielea pe sub rupturile de la blugi. Înghit în sec și prefer să mă uit în direcția lui Molly decât să fiu atentă la ochii lui Harry care parcă mă devorează.

   E clar că băuse ceva mai mult—se vede în ochii lui tulburi—și asta îl face să pară mai greu de citit decât de obicei. Molly se oprește lângă noi și ne studiază, iar după felul în care Harry îmi strânge coapsele între palme îmi dau seama că e nerăbdător ca ea să plece și să ne lase să continuăm ce începusem.

   — Da, observ. Are Ariss pahare în gură și nu știu eu? Văd că le-ai căutat de zor cu limba aia a ta, replică ea isteață și își pune brațul pe umărul lui.

   — Încă nu le-am găsit, dar aș prelungi căutările dacă n-ai mai fi tu aici, îi zâmbește ironic, făcându-mă să-mi mușc buzele de teamă că aș începe să râd.

   — Nici nu mai am de gând să stau, nu-ți face griji. Eu chiar am crezut că încă mai căutați pahare și ați murit căutându-le. În fine, sunt chiar aici.

   Apucă setul de pahare de pe blat, așezat chiar lângă locul unde eram eu urcată. A zâmbit în colțul gurii și ne-a făcut cu ochiul, înainte să se întoarcă cu spatele și să plece. Abia când e aproape de ușă îmi dau seama că eu aș fi vrut să plec odată cu ea, pentru că imediat ce rămânem singuri, Harry se apleacă să mă sărute din nou.

   — Stop, spun hotărâtă, începând să mă simt vinovată.

   — Glumești, nu? se apropie de buzele mele. Știu că vrei să mă săruți, la fel de mult pe cât vreau și eu.

   — Asta nu ar trebui să se întâmple.

   Dacă m-aș uita în ochii lui, aș simți imediat nevoia să îl sărut. Faptul că mă văd în locul ăsta, cu el între picioarele mele și atât de dornic să mă sărute până ne sufocăm, mă face să realizez că deja am acceptat mult prea multe și am lăsat să par mult prea vulnerabilă în fața lui.

   — Haide, Ariss, să fim serioși. Până să apară Molly aici m-ai fi sărutat până dimineață. Acum ce te oprește?

   — Faptul că mi-am dat seama că e greșit. De ce ar trebui noi doi să ne sărutăm? întreb pe un ton neutru, încercând să-i demonstrez că nu sunt interesată.

1 | Tabăra Hollis: Decepția ✓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum