Vampirium I: Iubește-mă așa cum sunt

Capitolul 9

C A P I T O L U L 9

"De ce ma urăște?"

Încă nu se întâmplase nimic rău, dar îmi auzeam inima bătând foarte tare, ca și cum urma sa îmi iasă din piept. Shawn ma ținea de mana, aproape de el si mergea pe lângă peretele blocului cu pași minusculi. Și nu ma deranja posibilul pericol care ne pândea cum o făcea mana lui lipita de a mea. Probabil auzise sau văzuse el ceva din moment ce se comporta de parca urmează sa fim atacați sau omorâți într-o secunda.

  — Calmeaza-ti bătăile inimii. se întoarce cu jumătate de trup și îmi șoptește, făcându-mă sa îmi dau ochii peste cap.

O sa fac asta când nu o sa îmi mai tremure picioarele de frica probabil. S-a oprit la un moment dat și nu am anticipat la timp, reușind sa ma lovesc de el. Ma privește iritat și puteam sa jur ca obrajii mei se colorasera în roșu. O umbra a apărut de după colt, având un mers ușor relaxat, fluierând subtil. Ne-am lipit amandoi de perete, iar Shawn a scos de la spate o țepușă. Când s-a apropiat suficient de mult, Shawn a reacționat și a sărit spre el, încercând sa ii înfigă bucata de lemn în piept.

Gândurile sale au fost confirmate și presupusul vampir s-a folosit de viteza pentru a îl lua prin surprindere și îl lovi fix în coloana. A început o lupta ciudata, cu care nici măcar nu puteam sa țin pasul. Se loveau pe rand și cu toate ca Shawn este om, se lupta destul de bine. În momentul în care a fost pus la pământ, gemand de durere, am luat primul lucru care mi-a venit la mana, adică o piatra destul de mare și am aruncat-o cu toată puterea spre el, reușind sa îl nimeresc în piept. Bineînțeles că lovitura mea doar l-a mângâiat, judecând după modul în care a început sa rada și sa ma privească asemenea unui psihopat.

M-am tot dat în spate pana când am fost iarăși lipita de peretele dur și rigid al blocului. El s-a apropiat încet, cu pași de felina și ii vedeam deja ochii roșii și micile vene din jurul acestora, semn ca urmează sa se hrănească. M-am făcut mica în locul meu, așteptând speriata momentul în care urmează sa devin mâncare de vampir, care se pare ca nu a mai venit. Am așteptat impacientata mai mult de doua secunde, dar după ce nu s-a mai auzit nimic, am deschis ochii.

Vampirul era la câțiva centimetri de mine, începând sa aibe o culoare gri a pielii și o expresie îndurerată pe față. Când m-am uitat în jos, am văzut tepusa pe care Shawn o ținuse mai devreme în mana înfiptă în inima acestuia. A căzut pe jos iar eu am putut sa respir ușurată în secunda în are a atins asfaltul. Shawn se ținea cu greu pe picioare, refuzând sa ma privească.

A încercat sa meargă doi pași, dar echilibrul i se pierdea probabil din cauza amețelii. Am mers imediat lângă el și cu toate protestele și nemulțumirile sale, l-am îndemnat sa se sprijine de mine.

  — Asta ar fi un moment bun sa îmi spui ce urmează sa facem mai departe. l-am îndemnat, iar el a pufnit enervat.

  — Ești o mica lipitoare. il aud spunând și am zâmbit amuzata.

  — Nu știu cine sta lipit de cine în momentul asta. își da ochii peste cap, dar nu se îndepărtează.

Are nevoie de mine în momentul asta și știu ca și el realizează asta.

   — Hai sa ne așezăm puțin aici. spune, lăsându-și trupul sa se rezeme de spatele băncii și l-am urmat și eu. Trebuie sa ne întoarcem cu orice preț în Stamford, aici nu suntem în siguranță.

  — Poftim?! Cum rămâne cu sora mea, cu tatăl tău?! vocea mea urca câteva octave, iar el adopta iarăși o expresie enervata.

  — Tocmai tatăl meu m-a instruit sa fac asta într-un caz de urgenta și am de gând sa aplic ceea ce am învățat.