Vampirium I: Iubește-mă așa cum sunt

Capitolul 3

C A P I T O L U L 3

"Practic nu e trădare"

Nu știu dacă era curiozitatea cea care pusese stăpânire pe mine, sau dorința de a îl revedea pe misteriosul cu privire pătrunzătoare. Dacă era el și de data asta. Și ca răspuns al gândurilor mele, l-am zărit în fața raionului cu produse de patiserie. Părea încurcat în legătură cu ceva, ținea cu greutate telefonul cu o mana și cu cealaltă doua produse diferite.

M-am apropiat încet, prefăcându-ma ca sunt în căutarea a ceva extrem de important. Eram practic la patru pași distanta și ii puteam auzi cu lejeritate conversația care părea destul de plictisitoare. Îmi simțeam pieptul îngreunat și respirația întrerupta. Numai faptul ca stăteam atât de aproape de el ma făcea sa fiu mai fericita decât un copil în dimineața de Crăciun.

  — Nu știu care este diferența între pâinea cu cartof și cea cu semințe. Cumpăr pâine aici sau tot sandwichul gata făcut? spune acesta cu o enervare evidenta în voce, iar pielea mi s-a furnicat la auzul vocii sale.

Joasa, puternica, profundă. Eram practic într-o transa și as fi făcut orice numai ca sa îl mai pot auzi încă o data vorbind.

Exasperarea sa continua și când a început sa arunce produsele prin toate direcțiile, am trecut lângă el și i-am întins pâinea cu secara pe care se pare ca nu reușise sa o gaseasca, cu toate ca era chiar sub nasul sau. Ma privește timp de doua secunde, pe sub gene, având o expresie încordată, apoi se întoarce brusc pe călcâie și pleacă, lăsându-mă cu mana întinsă și cu trupul tremurând.

Nu ii înțelegeam reacția, dar nu înțelegeam nici faptul pentru care ma afectează atât de tare. Era un străin pentru mine și la fel eram si eu pentru el. Am lăsat pâinea înapoi pe raft și am terminat cumpărăturile în liniște, fără sa mai dau importanta întâmplării de mai devreme. Il văzusem când a mers sa plătească la casa, dar oricât de mult am încercat, nu am reușit sa ma abțin sa nu îl privesc.

Afara era încă frig, dar el totuși purta un tricou negru, prin care se observa cu ușurință mușchii bine definiți. Avea spatele lat, lucrat și picioarele lungi și musculoase. Statura ii era una impunătoare, inca mai am și acum mirosul afrodiziac al parfumului sau combinat cu cel al pielii impregnat în minte. Nici macar nu se obosise sa o privească pe vânzătoare care practic saliva lângă el. Și-a ridicat plasele cu cumpărăturile, a lăsat banii pe tejghea și a plecat indiferent.

Pana și pașii ii erau apăsați și hotărâți. Era ca și cum mergea sa bata pe cineva și nu știu de ce îmi imaginam cum ar fi sa se îndrepte spre mine. Sau sa îmi zâmbească. Nu l-am văzut zâmbind pana acum, dar pun pariu ca este la fel de uimitor precum restul corpului și restul lucrurilor legate de el.

Gândul mi-a rămas la modul în care nu m-a privit deloc cât am fost aproape de el. Sau la trupul sau, la parul ușor ondulat și la șuvița care ii mângâia fruntea. Încercam sa caut un motiv pentru care a refuzat sa ma privească și nici nu am realizat când vânzătoarea, dar și oamenii de la coada din spatele meu așteptau nerăbdători sa plătesc pentru produse și sa eliberez drumul.

Am întins absenta banii și mi-am luat plasele, ieșind rapid din magazin. Mi-am verificat cu greutate telefonul și am constatat ca a trecut o ora de când am am plecat de acasă. Pe lângă posibilul pericol care ma așteaptă, acum trebuie sa mai suport și cearta mamei pentru întârziere.

Cum norocul este mereu de partea mea, în timpul în care am verificat telefonul, am ținut toate plasele cu mana stânga. Din cauza greutății produselor, una dintre pungi s-a rupt, făcând ca tot conținutul sa se răstoarne pe asfalt. Am oftat exasperata și m-am aplecat sa le strâng, dar nu am realizat practic ca sunt pe mijlocul drumului. Nu erau prea multe mașini parcate, asa ca mi-am permis sa las și celelalte plase jos și sa indes pe lângă ele cumpărăturile rătăcite pe asfalt.